Exista doua sisteme principale de agricultura durabila: agricultura ecologica si agricultura durabila, de tip intensiv, iar in cadrul acesteia din urma exista un subsistem aparte, numit agricultura de precizie, care s-a impus in ultimele doua decenii.
Toate cele trei tipuri de agricultura corespund paradigmei dezvoltarii durabile si reprezinta solutii model pentru practica agricola, prezenta si viitoare, prin aceea ca valorifica superior diferite categorii de teren agricol si asigura securitatea alimentara si protectia mediului.
Caracteristici definitorii pentru agricultura durabila
Conceptul de dezvoltare durabila a economiei a fost lansat, pentru prima data, prin „Conferinta ONU pentru Mediu si Dezvoltare” de la Rio de Janeiro (1992), la care au participat delegatii din toate tarile lumii. Cea mai cunoscuta definitie a dezvoltarii durabile este cea data de Comisia Brundtland, in raportul „Viitorul nostru comun”: „dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi”.
Pentru sintagma agricultura durabila inca nu s-a elaborat o definitie detaliata, care sa fie unanim acceptata, deoarece practicile agricole care se subsumeaza acestui concept si care tind sa asigure dezvoltarea durabila in domeniul rural variaza in spatiu si timp, eficienta lor putand fi evaluata corect, mai ales, retrospectiv. Caracteristicile definitorii ale agriculturii durabile sunt: productivitatea crescuta; rentabilitatea economica; siguranta alimentelor si protectia mediului
Alternativa la agricultura conventionala exista…
De cateva decenii se practica deja o forma de agricultura durabila, fiind denumita, in unele tari, agricultura ecologica, iar in altele agricultura organica sau biologica, conform Regulamentului (CE) nr. 834/2007. Aceasta a aparut ca o alternativa la agricultura conventionala, de tip intensiv, industrial, care s-a dezvoltat indeosebi dupa anul 1950. Agricultura conventionala a dus la cresteri impresionante ale productiei ca urmare a folosirii de soiuri, rase si hibrizi de mare productivitate si chiar de organisme modificate genetic (OMG), in asociere cu mecanizarea aproape integrala a lucrarilor agricole si folosirea pe scara larga a irigatiilor, ingrasamintelor chimice, pesticidelor si a biostimulatorilor. Acest sistem de agricultura, desi este performant, s-a dovedit nesustenabil, deoarece necesita investitii deosebit de mari si foloseste cantitati apreciabile de energie (din carburanti fosili), care adeseori depasesc cuantumul de energie fixata prin fotosinteza. Energia carburantilor fosili este incorporata in producerea de ingrasaminte si pesticide, in mecanizarea integrala a lucrarilor agricole, la fabricarea, ambalarea si depozitarea produselor etc., toate acestea contribuind la poluarea accentuata a mediului si la dezechilibre ecologice imprevizibile si greu de controlat.
Aparitia agriculturii ecologice este considerata ca o expresie a neincrederii consumatorilor in masurile de siguranta alimentara, pe care le-a oferit agricultura conventionala, dupa ce au devenit tot mai frecvente unele imbolnaviri prin consum de produse cu diferite noxe (substante cancerigene, teratogene, bacterii multirezistente la antibiotice, prioni care produc encefalopatii spongiforme, alergeni etc.). In UE, aplicarea unitara a cerintelor privind produsele este statuata prin Regulamentul (CE) nr. 834/2007, iar normele de aplicare sunt prevazute in Regulamentul (CE) nr. 889/2008. Pe primele locuri in clasamentul tarilor cu cea mai mare suprafata cultivata in sistem ecologic se afla Australia, Argentina si Statele Unite. Romania inregistreaza una dintre cele mai mari oportunitati in acest domeniu datorita imprejurarii ca solul este mai putin poluat, in comparatie cu multe zone din UE, ceea ce reprezinta un avantaj prin faptul ca este necesara o perioada de timp mai scurta pentru disparitia reziduurilor de ingrasaminte si pesticide in procesul de conversie spre agricultura ecologica. In prezent, suprafetele exploatate in sistem ecologic se ridica la cca. 3,4% din totalul suprafetei agricole. Romania se afla in primele 20 de tari din lume exportatoare de produse agricole certificate ecologic.
