Carbunele - nu putem trai fara el. Dar putem supravietui cu el?
Carbunele - nu putem trai fara el. Dar putem supravietui cu el?

Conform Departamentului de Stat pentru Energie, preferinta americanilor pentru case mari, dependente de aer conditionat, va ridica apetitul SUA pentru energie cu o treime in urmatorii 20 de ani. Iar in tarile in plin avant economic, cum este China, nevoile de electricitate vor creste inca si mai rapid, pe masura ce fabricile se vor inmulti si sute de milioane de oameni isi vor cumpara primul frigider sau televizor. Si e foarte probabil ca o mare parte a acestei cereri sa fie acoperita de carbune.

In ultimii ani, companiile de electricitate americane, nevoite sa sporeasca productia, au construit centrale ce functioneaza cu gaz, un combustibil relativ curat. Insa pretul gazelor naturale, care aproape s-a triplat, a facut ca multe asemenea centrale sa fie oprite si a franat constructia altora noi. Nici energia nucleara si nici sursele alternative – energia eoliana sau cea solara – nu par sa poata satisface cererea de energie electrica.

In acest timp, peste 250 de miliarde de tone de carbune stau sub picioarele americanilor, de la Apalasi, pe sub Bazinul Illinois si pana la Muntii Stancosi – o cantitate suficienta pentru 250 de ani la nivelul actual de consum. S-a tot afirmat de altfel ca SUA este Arabia Saudita a carbunelui.
Descarca aici Programul Special de Alerta Manager.ro!

Dar extragerea de carbune suficient pentru satisfacerea acestui apetit in crestere are un pret pentru mediu si pentru comunitatile locale. Dintre toti combustibilii fosili, carbunele elibereaza cel mai mult CO2 pe unitatea de energie, astfel incat arderea sa constituie o amenintare la adresa climatului global, aflat deja intr-un proces ingrijorator de incalzire.

In plus, nu exista nicio cale de a capta acest CO2 produs de o centrala traditionala pe carbune. “La ora actuala, daca iei o centrala pe carbune si ii montezi o instalatie de captare a dioxidului de carbon, pierzi 25% din energie”, spun specialistii.

Solutia ar putea fi adusa de un nou tip de centrala electrica proiectata nu ca sa arda carbunele, ci sa il tranforme intr-un gaz inflamabil (singaz) ce va putea fi ars apoi intr-o turbina pe gaze pentru a produce electricitate. Singazul poate fi chiar prelucrat, astfel incat dioxidul de carbon sa fie extras din el si pompat dupa aceea la mari adancimi sub pamant, in campurile petrolifere epuizate sau in vechi zacaminte de carbune deja exploatate.

In plus, extragand dioxidul de carbon din singaz se poate obtine hidrogen pur, ideal atat pentru a genera curent electric, cat si pentru a alimenta o noua generatie de autoturisme nepoluante.

Totusi, nimic nu garanteaza ca aceasta tehnologie va fi adoptata la scara larga prea curand. Centralele deja existente care folosesc gazificarea carbunelui au doar jumatate din puterea centralelor electrice traditionale si s-au dovedit mai putin fiabile decat acestea. Tehnologia este, la randul ei, cu pana la 20% mai scumpa si, cel mai important, sunt putine stimulente pentru ca o companie sa-si asume riscurile suplimentare si costurile unei tehnologii mai curate. Deocamdata, furnizorii de energie din SUA sunt liberi sa arunce in atmosfera cat de mult CO2 doresc.

Sa ne gandim, de exemplu, la termocentrala-gigant Gibson, din sud-vestul statului Indiana. Intr-o zi torida de vara, in care aparatele de aer conditionat ale celor 3 milioane de oameni din regiune functioneaza la maximum, aceasta centrala “devoreaza” 300 de vagoane de carbune, eliberand in aer un ghiveci de substante nocive. La loc de frunte se afla dioxidul de sulf (un factor de baza pentru ploile acide), mercurul si, bineinteles, dioxidul de carbon. Acest ghiveci incalzeste climatul cat toate autoturismele, camioanele, autobuzele si avioanele Americii la un loc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here