Odata cu cresterea populatiei la nivel global se mareste si consumul de alimente. De altfel, Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) arata ca este necesara dublarea productiei agricole pana in 2050. Putini sunt insa cei care stiu care este efectul acesteia asupra mediului inconjurator, de cata apa sau de ce suprafata este nevoie pentru a produce un kilogram de carne, de exemplu.
Francezii prefera carnea de vita
Altadata apanajul tarilor bogate, consumul de carne nu inceteaza sa creasca la nivel global. Cresterea nivelului de trai in tarile in curs de dezvoltare amplifica efectele catastrofale, dar putin discutate, ale unui supraconsum de carne nesustenabil si inutil, potrivit site-ului www.notre-planete.info. In medie, un om consuma 100 de grame de carne pe zi, cu mentiunea ca in statele dezvoltate nivelul este mai mare cu 200 de grame pe zi, in timp ce in statele in curs de dezvoltare este de circa 47 de grame. In Franta, de exemplu, dupa ce se redusese consumul individual incepand cu anul 1998, a avut loc o revenire a acestuia dupa 2010, avansul fiind de 1%. In medie, un francez consuma circa 88 kg de carne pe an, fata de 81,9 kg media UE, ceea ce reprezinta aproximativ 240 grame pe zi, adica echivalentul a cinci bucati de jambon. Acest consum presupune insa sacrificarea a 1,1 miliarde de animale pe an, respectiv 60 miliarde la nivel mondial. De precizat ca Franta este cel mai mare consumator european de carne de vita.
Scade consumul in Tara hamburgerului
Daca la francezi consumul este in crestere, la americani se mentine pe scadere de cativa ani, potrivit datelor Earth Policy Institute. Astfel, dupa varful din 2007 cand se ajunsese la 84 kg/an pe cap de locuitor, consumul a ajuns in 2011 la 78 kg/an, ceea ce presupune o scadere de 10%. Conform Ministerului american al Agriculturii, cel mai mult s-a redus consumul de carne de vaca – scadere de 43% incepand cu mijlocul anilor 1970. Acest fapt a fost compensat totusi de majorarea constanta a consumului de carne de pasare, mai putin scumpa si mai putin poluanta. Lipsa de interes a americanilor pentru carnea de vaca este urmarea preturilor tot mai mari, pe fondul scumpirii cerealelor. Tara hamburgerului consuma 1/6 din carnea produsa la nivel mondial, potrivit cotidianului francez Le Monde.
Presiune pe suprafata agricola disponibila
Productia mondiala de carne s-a marit de patru ori intre 1950 si 2000, mai arata site-ul notre-planete.info. Daca in 2009 era de 283,9 milioane de tone, pentru 2050 este estimat ca ar putea atinge 465 milioane de tone, in timp ce productia de lapte se va majora de la 702,1 milioane de tone la 1.043 milioane de tone, odata cu cresterea demografica si a evolutiei obiceiurilor alimentare. Pentru a hrani insa efectivele de animale este nevoie de tot mai multe cereale. Datele Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) arata ca este necesara dublarea productiei agricole pana in 2050. Pentru a produce un kilogram de carne sunt necesare 7 kg de cereale. UE este al patrulea importator de carne de bovine dupa SUA, Rusia si Japonia, circa 80% din importurile UE provenind din America de Sud.
Cresterea animalelor si emisiile de gaze cu efect de sera
Un raport FAO din 2006 arata ca aproximativ 18% din emisiile de gaze cu efect de sera la nivel mondial erau produse de crescatoriile de animale, ceea ce inseamna chiar mai mult decat emisiile poluante produse de transporturi. Exista insa si unele calcule din 2009 realizate de expertii pe probleme de mediu de la Banca Mondiala, conform carora in realitate crescatoriile de animale ar produce mai mult de jumatate din emisiile de gaze cu efect de sera. In Franta, de exemplu, crescatoriile constituie al doilea domeniu care produce astfel de emisii dupa sectorul rezidential. Principalul efect este incalzirea globala, nu mai vorbim de impactul asupra mediului.
Consecintele cresterii numarului fermelor intensive asupra mediului
Cresterea constanta a numarului de ferme cu sistem de crestere intensiv in Franta si mai ales in Bretania are consecinte directe asupra mareelor. Fenomenul se manifesta prin poluarea algelor verzi care invadeaza litoralul degajand concentratii puternice de hidrogen sulfurat (H2S). Or, acest gaz este toxic cand este inhalat si poate fi chiar mortal pentru animalele acvatice si terestre. Crescatoriile de animale contribuie direct la acest fenomen prin revarsarea gunoiului de grajd si indirect prin excesul de ingrasaminte din cerealele folosite pentru hrana animalelor. Mai mult, in numeroase cazuri nitratii din dejectiile animale, dar si alti agenti patogeni ajung in panza freatica, punand in pericol rezervele de apa potabila.
In ceea ce priveste apa, aproximativ 5.000 de litri de apa sunt necesari pentru a produce 1.000 kcal de aliment de origine animala, fata de 1.000 litri daca acesta este de origine vegetala. Intr-adevar, cresterea animalelor necesita cantitati foarte mari de apa: pentru a produce un kg de carne de vita este nevoie de 15.500 litri de apa comparativ cu doar 290 de litri pentru 1 kg de cartofi. Conform unor cifre facute publice de Asociatia Nationala Interprofesionala a Crescatorilor de Animale si a Carnii (INTERBEV) din Franta, 94% din apa necesara pentru productia de carne de vita provine din apa de ploaie.
Si, in final, cresterea animalelor este cea mai mare sursa sectoriala de poluanti pentru apa: in principal, acestia sunt deseurile animale, antibioticele, hormonii, ingrasamintele si pesticidele utilizate pentru culturile furajere, sedimentele de pe pajistile erodate. Potrivit datelor furnizate de Comisia Europeana, cresterea animalelor este responsabila de 64% din emisiile de amoniac (NH3), una dintre principalele cauze ale ploilor acide. Sistemele industriale de producere sunt de multa vreme intalnite in tarile dezvoltate si devin din ce in ce mai raspandite in tarile in curs de dezvoltare.
Ioana GUTE
