Pungile de plastic sunt peste tot. In rauri, la ferestrele caselor sau chiar blocurilor, in copaci, in parcuri, pe vai sau plaje, pungile de plastic au devenit un fenomen daunator denumit si “poluarea alba”.
Efectele negative ale pungilor de plastic sunt multiple. Estimarile arata ca unei pungi de plastic ii trebuie intre 20 si 1000 de ani pentru a se degrada (in functie de grosimea acesteia), iar daca eliminarea se face prin ardere, in timpul acestui proces pungile de plastic emit gaze extrem de toxice. Prin ardere, plasticul polueaza aerul si produce degradarea rapida a solului.
Pungile de plastic sunt o prezenta masiva in cadrul deseurilor menajere din comunitati dar totodata ele reprezinta si un pericol pentru diferite specii animale care sufera din cauza inghitirii lor sau a blocarii intre acestea. Balenele, pescarusii si broastele testoase sunt printre vietatile cele mai expuse mortii cauzate de pungile de plastic.
De asemenea, poluarea vizuala cauzata de pungile aruncate sau purtate de vant este semnificativa. Pungile de plastic formeaza “balti” in care se pot dezvolta microorganisme periculoase, inclusiv insecte ce pot transmite diferite boli, mai ales ca pungile de plastic contribuie si la infundarea canalizarii oraselor.
Pentru producerea pungilor de plastic se utilizeaza in general polimeri de plastic ce provin din resurse non-regenerabile, doar o mica parte din pungile de plastic fiind colectate si reciclate.
In Romania pungile de plastic umplu gropile de gunoi, stau aruncate pe strada sau in parcuri si plutesc nestingherite pe cursurile de rau. Din calculele estimative, la ora actuala un roman foloseste in medie pe an circa 250 de pungi de plastic.
Solutiile implementate in diferite state au avut ca scop descurajarea folosirii acestor tipuri de ambalaje. Prima masura are in vedere simple campanii de constientizare a consumatorilor asupra efectelor negative a pungilor de plastic asupra mediului. Din pacate aceste campanii inregistreaza rezultate modeste in ceea ce priveste renuntarea consumatorilor la astfel de ambalaje. O a doua masura se refera la suprataxarea pungilor de plastic, fiind o masura cu rezultate mai bune intr-un timp mai scurt. A treia si cea mai drastica masura prevede interzicerea definitiva a pungilor de plastic.
Din pacate solutia experimentata in Romania, ce a suprataxarii impreuna cu promovarea utilizarii pungilor de hartie nu poate produce efecte semnificative mai ales ca pungile de hartie sunt la randul lor foarte poluante.
Ideea principala este ca atunci cand vorbim de poluarea mediului nu ne referim doar la biodegrabilitatea unui material cum ar fi de exemplu plasticul, ci si la multe alte aspecte cu ar fi energia necesara pentru obtinerea acestuia, materiale de baza si forta de munca si alte activitati care duc in mod direct sau indirect la poluarea mediului.
Aproape toata lumea se concentreaza pe efectele negative ale pungii de plastic, majoritatea considerand ca alternativa este punga de hartie. GRESIT! Punga de hartie este si ea foarte poluanta.
Punga de hartie ridica o problema semnificativa in ceea ce priveste consumul de energie si resurse naturale. Practic se consuma de patru ori mai muta energie pentru producerea pungilor de hartie decat a celor din plastic. Energia necesara obtinerii pungilor se masoara in BTU (British Thermal Unit, BTU= cantitatea de energie termala necesara cresterii cu un grad Fahrenheit a unui font de apa). In cazul pungilor de plastic acest numar este 584 BTU, iar in cazul celor de hartie este de 2511 BTU. Putem observa faptul ca pentru obtinerea pungilor de plastic este nevoie de o cantitate mult mai mica de energie.
Desigur, majoritatea hartiei este produsa din copaci, de aceea, impactul asupra calitatii aerului este enrorm. Padurile, cele care absorb gazele cu efect de sera vor fi taiate, iar apoi, pentru a se produce pungi se vor produce alte gaze cu efect de sera…
O alta problema pe care o ridica producerea pungilor de hartie este poluarea. Toate cercetarile arata ca solutiile chimice necesare pentru producerea pungilor de hartie determina o poluare semnificativa atat a aerului cat si a apei. Productia de saci de hartie determina cu 70% mai multa poluare a aerului si de 50 de ori mai multa poluare a apei decat productia de saci de plastic.
Pe de ala parte reciclarea hartiei consuma cu 91% mai multa energie decat cea a plasticului. In cazul plasticului avem nevoie de 17 BTU, iar in cazul hartiei avem nevoie de 1444 BTU.
De asemenea, majoritatea studiilor recente demonstreaza ca procesul de degradare a hartiei nu este substantial mai rapid decat cel al plasticului, mai ales in groapa de gunoi in lipsa apei, luminii si oxigenului, elemente necesare ale procesului de degradare.
In concluzie, putem observa ca niciuna din cele doua tipuri de pungi nu duce la o situatie satisfacatoare. Si atunci ce am putea face in scopul protectiei mediului, sanatatii oamenilor si animalelor?
Solutia reala este completa inlocuire a acestor pungi cu plase/pungi produse din materiale biodegradabile si realizate prin procese de productie nepoluante (sau cu poluare redusa). In tot mai multe tari se iau deja masuri de interzicere a pungilor de plastic si de inlocuire completa a acestora cu pungi din materiale biodegradabile: pungile de plastic biodegradabil (care contin aditivi biodegradabili) sau pungile refolosibile din diverse materiale/produse cum ar fi faina de porumb, plasele din material textil (canepa organica, bumbac, iuta etc).
Asadar trebuie luate masuri care intr-un interval rezonabil de cel mult 1-2 ani sa conduca la o schimbare de substanta.
