Mancare traditionala sau bio-diesel – Razboiul verde

Mâncare tradi?ional? sau bio-diesel – R?zboiul verde
Mancare traditionala sau bio-diesel – Razboiul verde
Mancare traditionala sau bio-diesel – Razboiul verde

Securitatea energetica a devenit cel mai important lucru pentru marile puteri ale lumii, dar si pentru statele medii si mici. Toate conflictele izbucnite in ultimele decenii s-au datorat, intr-un fel sau altul, dorintei marilor puteri de a-si asigura viitorul energetic, cu orice pret. De parca nu ar fi fost de ajuns, lumea cunoaste o noua tendinta, aceea de a inlocui granele de pe ogoare cu plante „energetice“.

Companiile British Petroleum si Associated British Foods (ABF) au anuntat ca au primit aprobarea autoritatilor de reglementare din Uniunea Europeana pentru construirea unei fabrici de bioetanol in orasul Hull din nordul Angliei, investitia ridicandu-se la 297 milioane euro. Comisia Europeana a aratat ca afacerea nu va afecta competitia in Europa in conditiile in care cele doua companii nu detin un control suficient pe piata de bioetanol care sa le permita sa fixeze preturile. BP si ABF vor detine fiecare 45% din fabrica, iar compania americana Dupont va avea o participatie de 10%. incepand din 2014, fabrica va avea o productie anuala de 420 milioane litri de biocombustibili (111 milioane galoane), obtinuta din grau.

Bioetanolul poate fi amestecat cu benzina sau alti combustibili, reducand, astfel, emisiile de gaze cu efect de sera. Uniunea Europeana si-a propus sa inlocuiasca 10% din combustibilul folosit in transport cu biocombustibil pana in 2020 in eforturile de a combate schimbarile climatice si de a reduce dependenta de importurile de petrol. Fostul ministru de Externe al Marii Britanii, David Miliband, declara ca metoda folosita in regat pentru diminuarea poluarii produse de automobilele second-hand este controlul tehnic al masinilor. „In Marea Britanie avem un certificat oferit dupa un control tehnic care atesta ca masina ta este in regula. Iar pe termen lung va trebui sa folosim masini cu biocombustibil sau electrice“, pretindea Miliband.

UE vrea biocombustibili

Pe de alta parte, Comisia Europeana incearca sa introduca un obiectiv cu privire la resursele regenerabile de energie introdus in consumul de energie la nivel national. „Cel mai usor lucru este sa inlocuiti tot sistemul energetic din casa cu unul care foloseste energie ecologica, ceea ce eu am si facut, dar asta nu inseamna ca mi-am montat o moara de vant pe casa, ci m-am racordat la un producator de energie ecologica. De asemenea folosim tot felul de materiale izolatoare pentru pastrarea energiei. Nu sunt un sfant, dar nici vreun pacatos in acest domeniu“ spunea tot ministrul britanic, apreciind ca energia eoliana este foarte importanta in Marea Britanie, dar a recunoscut ca un exemplu mai bun este Austria, care utilizeaza energia ecologica in proportie de 60% din totalul de energie consumata.

La Bruxelles, fostul comisar european pentru agricultura Boel a respins zvonurile potrivit carora cererea europeana de biocombustibili, alimentata partial de obiectivul impus de UE privind asigurarea unui continut de minim 10% de biocombustibil in volumul total de carburanti utilizati in industria auto, ar fi contribuit la cresterea preturilor cerealelor. „In ceea ce priveste preturile cerealelor, vreau sa resping ideea vehiculata de unii, potrivit careia interesul tot mai mare pentru productia de biocombustibili este principalul element care atrage cresterea preturilor“, declara comisarul european, explicand ca biocombustibilii au un rol marginal in contextul european. Pana in prezent, principalul factor de crestere a preturilor a fost nivelul scazut al recoltelor in multe regiuni internationale, conditiile atmosferice defavorabile din Europa si cresterea cererii din Asia de Est. In pofida cresterii preturilor la alimentele comercializare in supermarketuri, consumatorii europeni accepta si preturi mai mari, a spus Fischer Boel. „Sper ca populatia europeana va fi pregatita sa plateasca un pic mai mult pentru produsele din UE. Compensam de fiecare data preturile mai mari prin calitate si atentia acordata bunastarii animalelor si a mediului“, a mai spus oficialul european. Ex-comisarul european pentru Agricultura, Mariann Fischer Boel, a solicitat retailerilor din UE sa nu oblige consumatorii la plata unor preturi exagerat de mari pentru alimentele de baza, precum painea si laptele, in pofida cresterilor recente ale costurilor cu materiile prime. Pe site-ul oficialului european, acesta a scris despre cresterile preturilor, inregistrate in ultimul timp, ca sunt un rezultat al evolutiei firesti a pietei, reflectand clar reformele implementate in anul 2003 la nivelul politicilor agricole. Cu toate acestea, consumatorii au fost afectati financiar de cresterea preturilor la alimente, iar majorarile introduse de retaileri nu au fost intotdeauna justificate.

„Cresterea pretului la laptele comercializat in supermarketurile din unele state europene nu se justifica, avand in vedere nivelul general al ofertei de pe piata UE. Contributia materiilor prime la pretul final al alimentelor, precum painea, este relativ scazuta, a explicat comisarul european, adaugand ca se asteapta la un comportament responsabil din partea supermarketurilor si magazinelor cu discount“, a mai spus Boel. Preturile produselor lactate au crescut foarte mult in ultimele luni, in special la unt si lapte pudra, in urma consolidarii pietei mondiale de profil, dar si a normelor stricte impuse de UE. Cresterile nu au fost insa egale in Europa, iar consumatorii din Germania si Olanda au fost supusi la plata unor preturi semnificativ mai mari. Pretul graului a crescut cu circa 75% din luna aprilie 2014 atat in Europa, cat si in SUA, pe fondul conditiilor atmosferice nefavorabile. Prin urmare, stocurile de grau la nivel mondial au atins cel mai scazut nivel din ultimii 25 de ani. Pentru unii dintre fermierii americani, kilometri peste kilometri patrati de culturi de porumb inalt sunt o priveliste perfecta, pretul porumbului nu a fost niciodata mai ridicat iar viitorul pare tot mai promitator. Oraselul Carleton din Nebraska este unul dintre cele mai bune exemple ale acestei situatii – se afla intr-o dezvoltare fara precedent, datorita celor 200 de milioane de dolari americani pusi la bataie pentru infiintarea unei noi fabrici de biocombustibil si, dupa ani de stagnare economica, au aparut 50 de locuri de munca permanente bine platite. Dar exista si un revers al medaliei. Aceleasi campuri intinse acoperite cu lanuri de porumb, soia sau rapita, care imbogatesc diverse locuri din lume, duc la cresterea pretului painii in Manchester, a tortillas in Mexico City si al berii in Madrid. Ca rezultat direct al situatiei din Nebraska, Kansas, Indiana si Oklahoma, ajutoarele umanitare in alimente pentru cei mai saraci oameni din lume, cei din sudul Africii, carnea de porc din China si cea de vita din Marea Britanie au devenit, toate acestea, mult mai scumpe.

rapitaMii de familii de fermieri au fost indemnate de presedintii Bush jr. si Obama sa produca 35 de miliarde de galoane de combustibil non-fosil pana in anul 2017, pentru a reduce dependenta energetica a Statelor Unite fata de titeiul importat, asa ca, in loc sa mai produca pentru cornul abundentei de hrana al lumii, majoritatea marilor si micilor fermieri americani au inceput sa alimenteze un imens tanc de combustibil. Cu mai putin de un an in urma, majoritatea recoltelor luau calea ajutoarelor umanitare internationale sau erau folosite ca furaje pentru vite.

In aceasta toamna, toate recoltele vor merge la noile fabrici de biocombustibil. Unde vor fi fermentate pentru a produce etanol, un alcool limpede si fara culoare destinat nu consumului uman, ci al autovehiculelor. Epoca „agrocombustibililor” a inceput, iar scara schimbarilor care se abat asupra fermelor si a pietelor este deja imensa. Numai in statul Nebraska s-au plantat, in plus fata de anul trecut, un milion de acri de porumb, iar autoritatile se asteapta ca recoltele sa produca un miliard de galoni de etanol. Peste 20% din recoltele de porumb de pe teritoriul SUA au fost transformate in etanol inca din 2006, producand o cantitate infima, de numai doua procente din necesarul pentru consum al autovehiculelor americane.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *