Cum se pregateste omenirea pentru o posibila apocalipsa!

Cum se pregateste omenirea pentru o posibila apocalipsa!
Cum se pregateste omenirea pentru o posibila apocalipsa!

Mai multi cercetatori au creat o banca de seminte pe insula Spitsbergen, arhipelagul Svalbard, menita sa conserve in conditii de siguranta biodiversitatea agricola si sa salveze speciile de plante aflate pe cale de disparitie.

Svalbard Global Seed Vault, Banca Mondiala de Seminte Svalbard, poate trece drept un decor dintr-un film futurist al lui Stanley Kubrick, relateaza BBC, citat de MEDIAFAX Cladirea, care pare ca tasneste dintr-un versant de pe insula Spitsbergen, Norvegia, si care straluceste intr-o nuanta de albastru in timpul lungilor nopti polare, are un rol mult mai important, insa.

Numita si „Seiful Apocalipsei”, constructia a fost amenajata pentru a pastra biodiversitatea agricola si pentru a salva speciile de plante aflate pe cale de disparitie, fie din cauze naturale, fie ca urmare a unei catastrofe. Teoretic, varietatile de seminte stocate in nordul Norvegiei ar putea sa repuna pe picioare agricultura chiar si dupa un cataclism care ar distruge toate culturile din lume.

Insula Spitsbergen, din arhipelagul Svalbard, a fost aleasa datorita conditiilor ideale pentru pastrarea semintelor pe termen lung. Insula nu prezinta activitate tectonica, este acoperita de permafrost si se afla la 130 de metri deasupra nivelului marii, fiind ferita de inundatii chiar si in situatia in care calota glaciara s-ar topi. Chiar si in situatia in care instalatiile electrice, care mentin temperatura constanta la -18 grade Celsius, ar ceda, izolatia naturala si artificiala a constructiei ar face sa treaca mai multe saptamani pana cand temperatura ar ajunge la nivelul de la suprafata, de -3 grade Celsius. Banca de seminte se afla la 120 de metri in interiorului unui munte de pe insula Spitsbergen, situata la 78 de grade latitudine nordica, la doar 1.300 de kilometri de Polul Nord.

Svalbard Global Seed Vault pastreaza mai mult de 700.000 de mostre distincte de seminte. „Ar fi greu sa relatezi istoria omenirii fara sa faci referire la ce se afla in aceasta camera”, spune Cary Fowler, unul dintre initiatorii proiectului. Totusi, multe dintre speciile pe care omenirea s-a bazat de-a lungul timpului au disparut complet. 86% dintre varietatile de mere crescute in Statele Unite nu mai exista in prezent, spre exemplu. La fel ca si conopida Old Cornish, perele Ansault care aveau „o savoare delicioasa de unt” si in jur de 90% dintre varietatile de fasole, mazare, alune, cartofi sau orez care erau cultivate la inceputul secolului trecut. Ce a cauzat insa acest lucru?

De-a lungul timpului, fermierii au combinat si au introdus noi varietati si specii de plante si animale deopotriva. Asa cum specia canina, spre exemplu, are diferite rase, fiecare specie de plante are numeroase soiuri si varietati. Putini dintre noi stiu ca graul folosit pentru a face paine astazi este diferit de cel care se folosea acum douazeci de ani, la aceeasi reteta.

PUBLICITATE

Productia in masa a dus la omogenizarea speciilor utilizate des in agricultura. In Statele Unite, spre exemplu, zecile de rase de bovine care erau crescute odata au fost inlocuite de rasa Holstein. In prezent, aceasta reprezinta in jur de 90% din totalul vacilor de lapte din SUA si 94% dintre bovinele din Tarile de Jos. Rasele si varietatile mai putin valoroase din punct de vedere comercial, fie din cauza productiei prea mici sau prea lente, din cauza aspectului sau a faptului ca nu rezista bine la transport, sunt marginalizate si eliminate din productie. Spre exemplu, unele varietati de castan american, produse de baza odinioara, sunt prea rare pentru a mai fi comercializate pe scara larga, iar unele rase de animale, ca vitele Kerry sau caprele Arapawa, numara mai putin de doua sute de exemplare in prezent.

Capsunile Klondike si Tangi, din Lousiana, „dulci si gustoase”, au fost eliminate din productie acum cateva zeci de ani, spune Richard McCarthy, directorul organizatiei Slow Food USA, pentru ca erau prea mici si nu rezistau transportului pe distante lungi. „Acum putem cumpara capsuni pe tot parcursul anului, mari, frumoase, dar care nu au niciun gust”, adauga el.

Totusi, de ce ne-ar interesa disparitia anumitor varietati, atat timp cat acestea sunt inlocuite cu soiuri mai bune, mai productive si mai rezistente la boli? „Diversitatea”, spune McCarthy, „este cea mai simpla si mai ieftina metoda de a sustine agricultura”. Daca depindem de un singur soi de plante sau o singura rasa de animale, suntem expusi la vulnerabilitati.

Un exemplu clasic al acestei amenintari este reprezentat de Marea Foamete din Irlanda, de la jumatatea secolului al XIX-lea. Atunci, doua treimi din populatie depindea de agricultura, iar marea majoritate a taranilor se hranea aproape exclusiv cu cartofi. Din cauza axarii intregii recolte pe o singura varietate de cartofi, cand aceasta a fost afectata de mana, o boala a plantelor, intreaga tara a fost cuprinsa de o foamete generalizata. Aproape un milion de persoane au decedat si tot atatea au emigrat, ceea ce a dus la o scadere a populatiei cu 25%. Marea Foamete a lasat Irlanda schimbata semnificativ din punct de vedere demografic, dar si politic si cultural.

„Diversitatea este polita noastra de asigurare”, spune McCarthy, iar gandul ca Fowler si echipa sa pastreaza sute de mii de mostre de seminte in nordul inghetat, care ar rezista si in cazul unei catastrofe nucleare, nu poate decat sa ne linisteasca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *