Lactate in fiecare zi, cateva minute petrecute la soare si efort fizic moderat, dar constant, pe tot parcursul vietii pot fi secretul unor oase sanatoase. Nu pare greu, dar exista o multime de „hoti de calciu” pe care trebuie sa-i eviti si de boli ale oaselor pe care poti sa le previi. Afla cum!
Un adult are 206 oase cu forme si marimi diferite. Mai mult de jumatate din ele se afla la maini si la picioare, partile corpului care pot realiza cele mai multe miscari. Toate oasele sunt organe vii care se regenereaza permanent si care contin vase sanguine si nervi.
Partea dura a oaselor este substanta osoasa, iar in interiorul lor este maduva, un fel de gelatina galbena, ce contine grasime, sau rosie, ce produce celule sanguine. Tesutul substantei osoase este compact, dar poate fi si spongios, nu doar la oase diferite, ci si la nivelul aceluiasi os.
Crestem pana la 25 de ani
De la nastere, oasele se dezvolta lent, dar incontinuu pana in jurul varstei de 22 de ani, in cazul femeilor si pana la 25 de ani, in cazul barbatilor. Scheletul unui bebelus este format din tesut cartilaginos care se intareste si creste treptat intr-un proces numit osteogeneza, formarea oaselor.
De exemplu, inainte de nastere, scheletul unui fetus are 350 de oase, iar pe masura ce trece timpul, oasele nou-nascutului devin mai dure si se unesc unele cu altele pana cand raman doar 206, numarul de oase ale unui adult. Dezvoltarea lor in lungime se bazeaza pe cartilajele de crestere aflate la extremitati.
Vitamina D si calciul, esentiale
Cresterea scheletului, echivalenta cresterii in inaltime, are loc pana la 25 de ani in cazul barbatilor
Scheletul este cel mai bogat depozit de calciu al organismului, iar daca apare un deficit in sange, balanta se echilibreaza prin scoaterea calciului din oase si punerea lui in circulatia sanguina.
Din acest motiv, scheletul se fragilizeaza si, in timp, se deformeaza daca apar carente pe termen lung. De aceea, este necesar aportul de calciu prin intermediul alimentelor. Totusi, acest lucru nu este suficient. Fara vitamina D, apar tulburari ale metabolismului calciului.
Ca urmare, calcificarea oaselor copiilor devine defectuoasa, iar urmarile vizibile ale acestei deficiente necorectate la timp sunt coastele „evazate”, umflaturile la nivelul craniului, deformarile picioarelor (sub forma de X sau sub forma de paranteze) si afectarea coloanei vertebrale (scolioza si cifoza). Cele mai multe imbolnaviri de rahitism apar, de regula, toamna si iarna si la copiii nascuti in aceste anotimpuri, fiindca vitamina D nu se sintetizeaza in absenta razelor ultraviolete ale soarelui. De aceea, se recomanda, preventiv, suplimente sub forma de picaturi.
Similitudine: Umerii, bratele, oasele bazinului, coastele si picioarele au oase pereche.
Osteoporoza, cu istoric in copilarie
Studii recente arata ca, de fapt, la nou-nascuti absorbtia calciului nu este dependenta de prezenta vitaminei D in organism, dar ca deficitul de calciu determina niste schimbari la nivelul celulelor stem mezenchimale din maduva spinarii. Acestea, in cursul vietii, ar trebuie sa devina osteoblaste (celule care formeaza oasele), dar de fapt ele sunt „reprogramate” sa devina celule grase.
Acest lucru poate fi interpretat ca o abilitate scazuta a oaselor de a se dezvolta si de a se regenera la maturitate. Deci, in cazul unui deficit de calciu in primele luni de viata, creste riscul ca, la maturitate, oasele sa contina mai putine minerale, ceea ce duce la instalarea osteoporozei si altor boli ale sistemului osos.
Au capacitate de regenerare
De-a lungul vietii, oasele se regenereaza constant printr-un proces de absorbtie si de distrugere. Mai exact, celulele osoase numite osteoclaste formeaza tuneluri in interiorul structurii osoase vechi si regenereaza osul din interior spre exterior cu ajutorul osteoblastelor si osteocitelor, celule implicate in reconstructia osoasa. Prin acest tip de proces se regenereaza, anual, intre 5 si 10 la suta din tesutul osos al unui adult.
Hormonul feminin estrogen ajuta la mentinerea masei osoase pana la instalarea menopauzei, cand productia sa scade.
Dupa 30 de ani, se fragilizeaza
Semnele imbatranirii osoase pot aparea dupa 30 de ani. Fenomenul se produce deoarece se pierde echilibrul dintre capacitatea de asimilare osoasa si cea de distrugere, iar degradarea se produce intr-un procent mai mare decat regenerarea. Consecintele pe termen lung, daca nu se iau masuri din timp, sunt oase mai fragile, decalcifiate, un risc crescut de fracturi si rigidizarea progresiva a articulatiilor, fapt care limiteaza unele miscari.
Suplimente cu calciu in sarcina
O femeie insarcinata trebuie sa ia pana la 2.000 de miligrame de calciu pe zi, deoarece fatul consuma calciul mamei. In cazul in care gravida nu are suficient calciu, echilibrul trebuie compensat cu suplimente. Atentie insa, exista cazuri cand, desi mama are deficit de calciu, este riscant sa ia suplimente. Aceste cazuri se refera la sarcinile cu risc crescut de avort, fiindca, in timpul graviditatii, acest element favorizeaza contractiile si creste riscul de nastere prematura.
Se vindeca singure
Daca un os se fractureaza sau se fisureaza, este capabil sa se vindece singur. Uneori poate fi nevoie de ajutorul unui specia-list pentru a asigura cresterea sa corecta.
„Mai exact, poate fi nevoie de o operatie pentru a lega fragmentele de os prin suruburi sau poate fi necesara fixarea lor cu tije. Procesul de refacere osoasa dureaza peste trei luni.” – Specialistul nostru, Dr. Adrian Stanescu, medic primar gerontolog
Scheletul uman, constituit din oase lungi si late, creste intr-un ritm destul de alert in perioada dezvoltarii somatice a organismului, care se incheie odata cu adolescenta. Modificari ale structurii osului au loc insa pe toata durata vietii, legat de diferiti factori (hormonali, medicatie, de exemplu corticosteroizi, fumat, efort fizic etc). In copilarie, sub actiunea vitaminei D si aportului de calciu, este definita structura osului, lipsa acestora ducand la rahitism. La varsta a treia, sub actiunea unor factori hormonali (la femeie din cauza instalarii menopauzei), are loc o demineralizare a osului cu cresterea riscului de fracturi.
Demineralizarea legata de varsta se instaleaza la femeie la aproximativ 5 ani de menopauza si se numeste osteoporoza. Exista si alte tipuri de demineralizare a osului in diferite alte boli, dar mult mai rare. La barbati, profilul hormonal pastrat pana la o varsta mai inaintata ii protejeaza de instalarea osteoporozei pana in jurul varstei de 70 de ani.
Bolile oaselor dau dureri puternice
Loviturile, fracturile, dar si bolile degenerative care apar la nivelul oaselor scad in mod dramatic calitatea vietii celor afectati. De exemplu, fisurile care apar la nivelul oaselor lasa terminatiile nervoase descoperite si, chiar daca sunt mici si se vindeca de la sine, pot fi extrem de dureroase. Durerea insoteste si fracturile ce apar din cauza lipsei de flexibilitate a tesutului osos, care se rupe atunci cand este fortat.
Cancerul, cea mai grava afectare
Bolile oaselor afecteaza serios confortul persoanei in cauza, dar nu-i ameninta viata, cu exceptia cancerului osos. Acesta poate fi o afectare primara a osului sau poate fi metastazic, atunci cand se formeaza ca o complicatie a unui alt tip de cancer aparut in vecinatatea acestor tesuturi. De exemplu, cancerul de prostata poate determina metastaze la nivelul oaselor bazinului.
Cancerul osos metastazic este mai frecvent decat cancerul osos primar si apare mai des la copii si la adolescenti decat la adulti. Formele de cancer osos primar sunt osteosarcomul, care afecteaza tesutul de crestere, condrosarcomul, care afecteaza cartilajul si sarcomul Ewing, care afecteaza maduva osoasa.
Boala Lobstein da fracturi spontane
In medie, anual, in Romania se nasc 10 copii cu boala Lobstein, „boala oaselor de sticla”, ce afecteaza ambele sexe. Simptomele apar inca din primii ani de viata si se manifesta printr-o fragilitate exagerata a oaselor (din cauza deficitului de colagen) care produce fracturi chiar si la atingeri usoare sau in timpul unor miscari absolut normale.
„Boala oaselor de sticla” este incurabila, dar tratamentul ei incepe, de regula, la varsta de 2 ani si consta in introducerea unor tije autoreglabile in interiorul osului, care permit cresterea.
Constatare: Majoritatea bolilor osoase se mostenesc genetic.
Boala Paget le subtiaza
Se mosteneste genetic si apare rar la tinerii cu varste mai mici de 25 de ani. Este o afectiune a oaselor care evolueaza lent si duce la cresterea si la dezvoltarea lor anormala. Practic, tesutul osos este inlocuit in mod continuu printr-un proces de reconstructie osoasa, pe masura ce este distrus si absorbit de catre corp, iar pentru a tine pasul cu ritmul distrugerii oaselor, organismul mareste viteza procesului de reconstructie. Problema este ca noul tesut osos este mai fragil, situatie care favorizeaza fracturile. In general, boala Paget afecteaza oasele coloanei vertebrale, tibia, femurul, craniul si oasele pelvisului.
Boala poate aparea la mai multe oase sau la unul singur, dar nu se extinde de la un os la altul. Cauzele afectiunii nu au fost identificate, desi, pe langa mostenirea genetica, se crede ca sunt implicate si virusuri precum cel al rabiei canine si cel al rujeolei. Din pacate, aceasta boala poate fi asimptomatica, de aceea se identifica atunci cand progreseaza atat de mult, incat oasele dor. Unele persoane pot suferi fracturi patologice, insuficienta cardiaca congestiva, si slabiciune data de compresia radacinilor nervoase.
Osteoporoza se produce in timp
Pana nu demult, osteoporoza a fost considerata o conditie normala a varstnicului. Mai nou insa, s-a dovedit ca este o boala generata de demineralizarea oaselor si ca poate fi prevenita. Primele semne de osteoporoza constau in incovoierea spatelui, iar, cu timpul, creste riscul de fracturi. Cele mai frecvente astfel de fracturi sunt la nivelul vertebrelor, pumnului si soldurilor. Din cauza menopauzei, boala este mai frecventa la femei decat la barbati.
Bolile oaselor progreseaza lent, iar mostenirea genetica este adesea implicata in aparitia lor.
Calcaiele pot face <
Sunt formatiuni osoase crescute sub forma unor excrescente pe osul calcaneu de la nivelul calcaiului. Acesti pinteni pot produce durere la mers si, in cazuri mai grave, pot chiar sa impiedice deplasarea. Alteori, pintenii nu sunt durerosi pana cand nu se maresc si intra in frictiune cu oasele, ligamentele si cu tendoanele din jur, fapt care produce inflamatii si durere locala. Se formeaza cand ligamentele talpii sunt tensionate si, din acest motiv, apar inflamatii la acest nivel. Organismul comanda atunci reparatia osoasa, fara sa fie necesara, de aceea se acumuleaza tesut osos suplimentar la nivelul calcaiului.
<
Depunerile anormale de calciu la nivelul coloanei vertebrale, mai exact pe marginile platourilor discurilor vertebrale, se numesc osteofite sau, popular, „ciocuri de papagal”. Durerea intensa resimtita in zona coloanei, ametelile si tulburarile de mers sunt consecinte ale formarii acestor ciocuri.
Stiai ca…
„…fosforul este necesar pentru sanatatea oaselor? Calciul si vitamina D, ambele implicate in formarea oaselor sanatoase, sunt indispensabile pentru metabolizarea fos-forului, la randul sau necesar pentru a forma si a mentine o structura normala a oaselor si a dintilor. Dozele zilnice necesare de fosfor sunt cuprinse intre 800 si 1.200 mg pentru adulti, fiind extrem de important pentru gravide si pentru femeile care alapteaza.” – Specialistul nostru, Dr. Gheorghe Popescu, medic primar ortoped, Spitalul de Urgenta Floreasca
In cazul copiilor, majoritatea afectiunilor aparatului locomotor sunt din categoria malformatiilor si bolilor congenitale. La adolescenti sunt mai frecvente afectarile de natura traumatica, constand in fracturi, iar aceasta tendinta se mentine si la adultul tanar, in cazul caruia domina patologia traumatica: fracturi, luxatii, entorse, dar pot aparea si distrofiile osoase si tumorile.
La persoanele varstnice predomina fracturile, o mare parte dintre acestea fiind date de osteoporoza si de metastazele osoase, dar sunt dese si artrozele de sold si de genunchi. In bolile osoase, durerea este cel mai raspandit simptom. Acesteia i se adauga deformarea osoasa si deficitul functional partial sau local. Cand exista durere persistenta la nivelul oaselor, care nu a aparut in urma unui traumatism, cauza trebuie investigata.
Stilul de viata sanatos, garantia schelet puternic
Sportul in aer liber si expunerea la soare fortifica scheletul
Scheletul este suport pentru muschi, dar, in acelasi timp, si muschii sustin oasele. Prin urmare, exercitiile fizice care mentin in forma musculatura corpului si pastreaza mobilitatea articulatiilor sunt benefice si pentru oase. In plus, o parte din afectiunile oaselor, precum cele ale coloanei vertebrale se pot corecta prin gimnastica medicala, iar miscarea in aer liber contribuie si la sinteza de vitamina D, care ajuta la fixarea calciului in oase.
Sportul fortifica oasele
Atingem maturitatea osoasa abia la 25 de ani, iar la obtinerea rezistentei osoase nu contribuie doar alimentatia, ci si exercitiul fizic, mai ales in perioada pubertatii si adolescentei. Un studiu australian efectuat pe un lot de gimnaste care s-au antrenat intens inca din copilarie a indicat faptul ca acestea prezinta o densitate osoasa mai mare decat femeile care nu au practicat in mod regulat un sport.
Un alt studiu a relevat si faptul ca barbatii care fac constant exercitii fizice au o densitate osoasa cu 9 la suta mai mare decat cea a barbatilor sedentari si ca rezistenta oaselor lor este mai mare cu 12 la suta, comparativ cu cea a sedentarilor.
Expune-te la soare!
Pentru majoritatea oamenilor, lumina soarelui este principala sursa de vitamina D. Studii recente au indicat faptul ca si fetusii aflati in uterul mamei pot beneficia de efectul benefic al soarelui, fiind mai inalti cu un centimetru decat cei nascuti de mame care s-au expus foarte rar la soare in timpul sarcinii.
Pentru adulti este suficienta expunerea la soare timp de 15 minute pe zi pentru ca organismul sa produca vitamina D in cantitatea necesara mentinerii densitatii osoase, iar acest lucru nu este nociv nici pentru piele, daca expunerea are loc in intervalele orare potrivite.
Expunerea la soare timp de 15 minute zilnic ajuta organismul sa produca vitamina D, necesara in procesul de crestere si de regenerare osoasa.
Masoara-ti densitatea osoasa!
Testul care masoara densitatea si duritatea osoasa, numit osteodensitometrie, este o investigatie care se poate face prin doua metode: cu ultrasunete, o analiza inofensiva si neinvaziva, dar mai putin precisa si prin metoda DEXA, cu iradiere, dar mult mai exacta (masoara densitatea pe fiecare vertebra si pe oasele bazinului). Osteodensitometria pune diagnosticul de osteoporoza cand duritatea osului scade si cand apare riscul fracturilor la mici traumatisme.
Necesar: Muschii trebuie antrenati in permanenta, pentru a evita pierderile osoase.
Muschii trebuie tonifiati
Cand primii astronauti s-au intros din spatiul cosmic, medicii erau nerabdatori sa-i consulte pentru a vedea efectele pe care le are lipsa de gravitatie asupra organismului uman. Prima, si cea mai vizibila consecinta a fost atrofierea musculara. Mai tarziu, s-a constatat ca aceasta micsorare a muschilor a atras dupa sine si decalcifierea osoasa. In lipsa fortei gravitationale, muschii nu mai sunt atat de solicitati pentru miscari cum ar fi ridicarea in picioare sau ridicarea unui obiect.
Reactia organismului este de a pastra masa musculara doar la tesuturile folosite, iar cand tesutul muscular nu mai este utilizat, se reduce. Prin acelasi proces trece si osul de care este prins respectivul muschi. In trei luni, daca un muschi nu este folosit, poate antrena pierderi de 15 la suta din densitatea minerala osoasa.
Factori de risc? Fa investigatii!
Oasele se pot degrada fara simptome, drept pentru care cele mai multe persoane merg la medic doar atunci cand apare durerea. Dar specialistii recomanda investigatii si in situatiile in care oasele picioarelor tind sa se curbeze, cand coloana este sub forma de „S” sau daca este aplecata inainte, formand cocoasa, daca ai suferit accidente sau daca ai un stil de viata care te predispune la osteoporoza. Depistate din timp, unele deformari aparute la nivelul scheletului pot fi corectate, iar bolile degenerative ale oaselor pot fi stopate din evolutie.
Atentie la radiografii!
Toate tipurile de afectiuni osoase pot fi diagnosticate cu ajutorul radiografiilor: de la osteoporoza pana la cancerul osos, boala Paget, rahitism sau deformari ale coloanei. Totusi, se recomanda cumpatare in realizarea radiografiilor, fiindca, la fel ca in cazul computerului tomograf (CT), in timpul acestei investigatii se folosesc raze X. Acestea sunt radiatii cu efect nociv asupra tesuturilor vii, consecintele fiind variabile in functie de doza primita.
De aceea, radiografiile si investigatiile CT trebuie efectuate numai daca este absoluta nevoie si numai la indicatia medicului. Cel mai mare risc al expunerii la raze X il reprezinta aparitia cancerului, risc ce creste odata cu doza de radiatii. In acest moment, recomandarile de a face o radiografie sau un CT sunt, cel mai des, o data la sase luni.
Alimente care iti intaresc oasele
Principalii sustinatori ai oaselor puternice sunt lactatele. De exemplu, adultii au nevoie de 1.000 mg de calciu pe zi, iar un pahar de lapte are in jur de 300 mg de calciu. Daca nu iti place laptele, poti consuma iaurt. Are o cantitate la fel de mare de calciu. Alte variante sunt si urda si branza de vaci, bogate in calciu si usor de digerat. Daca nu tolerezi lactoza, alege produsele speciale, fara acest compus.
Oasele de peste, benefice
Sardinele sunt o buna sursa de calciu datorita oaselor, la care se adauga si vitamina D care face asimilarea mai eficienta. Prin digestie, aceste oase se dizolva, iar calciul este asimilat de organismul tau, intarindu-ti scheletul.
Mai exact, 100 g de sardine din conserva au aproximativ aceeasi cantitate de calciu pe care o contine si un pahar cu lapte. Produsele din soia sunt si ele indicate pentru fortifierea oaselor. De exemplu, o jumatate de cana de tofu contine 260 mg de calciu. In plus, soia contine si isoflavoni, substante care intaresc densitatea oaselor, mai ales in cazul femeilor aflate la menopauza, fiindca au un efect asemanator estrogenului.
Lactatele consumate in fiecare zi previn pierderile osoase
Vitamina D fixeaza calciul
Somonul, dar si alti pesti grasi contin calciu si vitamina D care ajuta absorbtia calciului in oase. In plus, ei sunt bogati si in acizi grasi Omega, implicati si ei in mentinerea masei osoase. Nucile si fructele uscate precum migdalele, fisticul si semintele de floarea-soarelui contin si ele acizi Omega 3, iar alunele au potasiu care contribuie la retinerea calciului in oase.
Surse accesibile de vitamina D sunt si galbenusul de ou si ficatul, dar si deserturile din fructe deshidratate. O masura in plus pentru mentinerea sanatatii scheletului consta si intr-un aport suficient de vitamina C. Aceasta este folosita de organism la sinteza colagenului, un component esential al oaselor noastre. Vitamina C se gaseste cu precadere in patrunjel, in citrice, in kiwi si in macese.
Atentie la -hotii de calciu-!
Cafeaua, carnea, otetul, sarea, ceaiurile cu efect diuretic si unele medicamente scot calciul din organism. Dintre acestea, cele mai periculoase sunt sarea si otetul, mai ales daca sunt folosite in exces. Pe aceeasi lista a produselor periculoase pentru oase sunt incluse bauturile alcoolice si cele pe baza de cola.
Atentie sporita necesita si consumul de carne, fiindca aceasta contine aminoacizi care, atunci cand depasim un aport de 100 g pe zi, se transforma in acid uric. Acesta se elimina din organism impreuna cu calciul. Periculoasa este si cafeaua, la fiecare cescuta pierdem pana la 6 miligrame de calciu, iar daca o bem zilnic riscam mai mult decat cei care nu beau cafea sa facem osteoporoza.
Indispensabile: Aportul de vitamina D si de vitamina C contribuie la fixarea calciului.
Diureticele demineralizeaza
Ceaiurile de cozi de cirese, de matase de porumb si de coada-soricelului au efect diuretic si pot scoate si ele calciul din oase. Ele elimina toxinele din organism, dar, atunci cand sunt consumate in cantitati mari, elimina si o parte din sarurile minerale aflate in rezerva organismului, demineralizand oasele.
Si antiinflamatoarele steroidiene, care fac parte din tratamentul reumaticilor, si unele antihipertensive produc acelasi efect. Dupa menopauza, se recomanda precautie in folosirea medicamentelor antiacide pe baza de aluminiu, care au rolul de a scadea aciditatea gastrica, fiindca si ele pot cauza pierderi de calciu.
Excesul de lactate, nociv?
Unii specialisti sustin ca si lactatele ajung sa fie „hoti” de calciu daca sunt consumate excesiv. Cum explica ei acest fenomen? Laptele si branza, avand multe proteine si fiind acide, scad pH-ul sangelui si il fac acid. In aceasta situatie, organismul ia o masura de urgenta: scoate calciul din oase ca sa echilibreze pH-ul sangelui. De aceea, exista voci care sustin ca aceste alimente, consumate in cantitati mari, desi contin calciu ne pot fragiliza oasele. Totusi, majoritatea specialistilor nutitionisti spun ca lactatele, nici in exces, nu pot dauna oaselor.
„Otetul scade pH-ul sangelui (il face acid), fortand organismul sa-si consume calciul pentru a echilibra pH-ul” – Specialistul nostru
Livia Nena, biolog nutritionist
Atat copiii, cat si adultii trecuti de varsta de 50 de ani trebuie sa beneficieze de cantitati suplimentare de calciu. Acest mineral creste rata de dezvoltare a oaselor si densitatea minerala a acestora la copii si previne formele de rahitism. La adulti, suplimentele de calciu pot preveni aparitia si instalarea precoce a osteoporozei, mai ales in cazul persoanelor de sex feminin.
Calciul se gaseste in toate produsele lactate, in sardine, fructe de mare, zarzavat cu frunze inchise la culoare, in varza, broccoli, gulii, smochine, alune de padure, nuci, seminte de susan, fasole, soia, ovaz si in mustarul verde. Deficitele se corecteaza cu suplimente alimentare, la recomandarea medicului.
Sursa: Adevarul
