La sfarsitul anilor 1990 Romaniei i s-a oferit sansa de a obtine de la Banca Mondiala o suma considerabila (8 milioane dolari) pentru a implementa “obiectivul strategic – conservarea biodiversitatii ecosistemelor forestiere si adoptarea cadrului institutional corespunzator” in trei arii protejate pilot: Rezervatia Biosferei, Parcul National Retezat, Parcul National Piatra Craiului si PF Vanatori Neamt. Reprezentanti ai Regiei Nationale a Padurilor si ai Ministerului Mediului au ochit imediat oportunitatea de a utiliza acesti bani pentru a demara crearea unei structuri ale carei scopuri primordiale sa fie consolidarea controlului lor discretionar asupra terenurilor cuprinse in ariile protejate precum si crearea unei baze materiale considerabile prin intermediul careia sa poata fi sustinuta o intensa si perpetuua campanie de PR, fara a exista insa preocupari reale pentru imbunatatirea infrastructurii turistice sau macar pentru mentinerea acesteia la un nivel acceptabil si nici pentru verificarea respectarii normelor de gospodarire a padurii in cadrul lucrarilor de exploatare executate in arborete cuprinse in respectivele arii protejate. Veridicitatea acestei afirmatii incendiare a fost confirmata de o serie de date concrete referitoare la intamplari petrecute in ultimul deceniu in Parcul National Retezat(PNR).
In Parcul National Retezat in urma epuizarii fondurilor oferite de Banca Mondiala au ramas cateva sedii administrative somptuoase care au fost incluse in reteaua cabanelor de protocol ale MM si RNP precum si doua autoturisme de teren necesare in primul rand conducerii in teren a oaspetilor. Doamna ing. Erika Stanciu a renuntat la postul de director al APNR intrucat prin participarea la implementarea proiectului finantat de Banca Mondiala a reusit sa-si creeze conditiile pentru a obtine un job mai avantajos, dar si-a insusit pentru imagine functia de presedinte al CS al PNR pe care a detinut-o pana anul acesta. Postul de director a fost incredintat domnului ing. Acimov Zoran. Domnul Acimov era cunoscut din facultate ca mare organizator de chefuri si a fost alegerea ideala pentru postul de gazda si ghid al VIP-urilor venite sa vada frumusetile si sa guste bunatatile Retezatului.
Tihna domnului Acimov in postul de director al APNR a fost tulburata prima data in vara anului 2004 de un accident mortal cauzat de ruperea unei punti putrede situate pe una din potecile principale de acces in PNR, la nici 100 m de drumul auto care duce la cabana Academiei de la Gura Zlata si la nici un km de tabara de copii Bradatel si cabana turistica Gura Zlata, situate in marginea drumului principal de acces in Masivul Retezat. Cu cateva luni inaintea producerii tragicului accident caruia i-a cazut victima o fetita, in cadrul unei intruniri a personalului care isi desfasoara activitatea in cadrul PNR, domnul Lasc Doru, administratorul cabanei Academiei a ridicat problema puntii respective subliniind gradul ei avansat de degradare si avertizand asupra pericolului iminent al producerii unui grav accident cind turistii, foarte probabil copii afati in tabara din apropiere, o vor traversa pentru a merge la Lacul Zanoaga. Cei prezenti, inclusiv domnul Acimov Zoran, au cazut de acord ca puntea trebuie refacuta si ca de organizarea si finantarea refacerii acesteia trebuie sa se ocupe conducerea PNR. Desi nu ar fi fost nevoie de mai mult de o zi de munca si desi materialele si muncitorii ar fi putut fi transportati cu masina pactic pana la locul in care trebuia construita noua punte, pana la producerea accidentului nu s-a facut nimic. Imediat dupa accident, pentru a dezinforma opinia publica si mass-media, poteca a fost deviata pe o punte a Institutului de Hidrologie situata 200 m in aval, punte foarte ingusta care facea doar parte din punctul hidrologic de masurare a debitului Raului Zlatuia. S-a incercat sa se acrediteze ideea ca poteca marcata ar fi trecut deja de mult timp peste puntea respectiva si ca in consecinta vina pentru producerea accidentului o purta grupul care s-ar fi abatut de la aceasta. Totodata, pentru a arata ca s-au luat masuri, Regia Nationala a Padurilor l-a schimbat din functie pe seful PNR. Procuratura a tergiversat cercetarile iar cu trecerea timpului episodul producerii accidentului a fost uitat iar trei ani mai tarziu Zoran Acimov a putut reveni cu fruntea sus la conducerea PNR.
Demn de mentionat este faptul ca in acesti trei ani domnul Acimov a activat in cadrul serviciului fond forestier al Directiei Silvice Deva. In aceeasi perioada, in arborete cuprinse in zona tampon a PNR si administrate de OS Retezat au fost declansate lucrari de exploatare care sfidau normele de gospodarire a padurilor, sef de ocol fiind domnul ing. Ursu Adrian, care detinea si un gater inregistrat pe numele unei rude dar care era deservit de un padurar pontat la ocol. In urma unor sesizari adresate DS Deva referitoare la declansarea procesului de distrugere a padurii din OS Retezat, domnul ing. Ursu Adrian a fost invitat sa demisioneze din functia de sef de ocol. Cam tot atunci, domnul ing. Acimov, care in calitatea de responsabil fond forestier al DS Deva, purta si domnia sa o anumita responsabilitate pentru lucrarile de exploatare coordonate de domnul ing. Ursu Adrian, a fost mutat din nou in functia de director al APNR iar domnul Ursu Adrian avea sa devina adjunctul sau.
A doua oara tihna directorului APNR a fost a fost tulburata anul trecut prin mediatizarea scandalului declansat de lucrarile de exploatare barbare executate in arborete cuprinse in zona tampon a PNR in bazinul Rau Ses. Scandalul a culminat cu publicarea raportului comisiei independente de ancheta a Academiei Romane si a ASAS care a confirmat ca “aspectul arboretelor… este necorespunzator si de neacceptat pentru o gestionare durabila a unor paduri incluse intr-o arie naturala protejata de rangul unui parc national” si ca “la situatia descrisa s-a ajuns ca urmare a neindeplinirii atributiilor de serviciu a personalului de specialitate din OS Retezat si din Administratia PN Retezat”. In ciuda publicarii acestei concluzii, de aceasta data domnul Acimov nu s-a ales cu nici o sanctiune.
Doua dintre personalitatile care au contribuit decisiv la “adoptarea cadrului institutional corespunzator” aferent ariilor protejate au fost pana recent membre ale Consiliului Stiintific al PNR si au incercat din rasputeri sa nege crima ecologica savarsita in bazinul Rau Ses – doamna Erika Stanciu si domnul Mircea Verghelet. Cei doi au avut totusi bunul simt de a demisiona la cateva luni dupa publicarea raportului comisiei independente de ancheta a Academiei Romane si a ASAS.
Pe un forum de protectia mediului in cadrul caruia am denuntat distrugerea padurii din PNR, am precizat anul trecut si ca domnul Acimov permite de cativa ani unor ciobanii (fratii Popa) sa isi duca pe parcursul fiecarei veri o turma la pasunat pe pasunea Slavei fara acordul proprietarilor acesteia (membri ai familiei Kendefi carora le-a fost retrocedata in anul 2007) sau al arendasului de drept (domnul Lasc Doru). Dupa incheierea episodului Rau Ses am crezut ca domnul Acimov nu va mai indrazni sa permita din nou fratilor Popa sa isi duca si in vara aceasta oile pe pasunea Slavei, dar m-am inselat. Demn de mentionat este si faptul ca la inceputul lunii mai a.c., cand reprezentantul familiei Kendefi a mers la domnul Acimov pentru a viza contractul de arenda pentru pasunile alpine incheiat cu domnul Lasc, domnul Acimov a refuzat sa-l vizeze spunanand ca este prea tarziu dar fara a preciza care este baza legala a acestei afirmatii. Motivul refuzului ar putea fi faptul ca alaturi de contractul de arenda se afla si o conventie incheiata intre arendator si arendas prin care acestia se obligau in mod voluntar sa renunte la pasunatul pe pasunea Slavei pentru o perioada de doi ani. In a doua jumatate a lunii iulie turma fratilor Popa a urcat din nou pe pasunea Slavei. Stana a fost asezata la fel ca in anii trecuti pe platoul Slavei in apropierea locului numit Crucea Trasnitului, desi cunoscatorii Retezatului afima ca se stie ca zona este foarte frecvent lovita de trasnete. Cladirea stanii era foarte modesta – doar ziduri de piatra fara mortar si un acoperis din folie de polietilena – fiind evident faptul ca nu poate asigura nici un fel de protectie impotriva trasnetului persoanelor care s-ar adaposti in ea pe timp de furtuna.