Intre agricultura traditionala si cea contemporana exista unele deosebiri esentiale de structura. Vechea agricultura a fost fundamentata in intregime pe transformarea energiei luminoase in energie chimica prin captarea razelor solare in procesul de fotosinteza care asigura cresterea plantelor. In agricultura de astazi, alaturi de eterna energie cosmica pe care Pamantul o primeste clipa de clipa, se investeste energia carburantilor fosili. Pentru a produce cantitati extrem de mari de alimente este necesara o puternica si masiva mecanizare si chimizare.
Agricultura contemporana prezinta deci capacitatea de a fi poluanta, posibilitatea de a subordona (pana la a reduce total) ecosistemele naturale limitrofe (al caror rol in balanta echilibrului biologic este exrem de mare, chiar daca acest lucru nu este totdeauna sesizabil la prima vedere) si dezvoltarea nearmonioasa si neestetica in mijlocul naturii.
Pesticidele sunt aplicate de obicei direct pe plante sau in sol. Unele dintre ele patrund in toate partile plantei indiferent de modul lor de aplicare. cantitatea de reziduu este conditionata de doza si numarul tratamentelor, de proprietatile fizico-chimice ale compusului, de felul plantei, de tipul solului si de conditiile atosferice precum si de durata perioadei de tratament si numarul aplicarii acestuia. indiferent de concentratia folosita in aplicarea tratamentelor, substantele cauzeaza cresterea sau descresterea indexului mitotic. Acestea inhiba mitoza, pe care o blocheaza in diferite faze ale diviziunii celulare, cel mai adesea in profaza. Aceasta reducere in activitatea mitotica se poate datora inhibarii sintezei de ADN. Alte anomalii aparute la nivel celular in urma tratamentelor aplicate plantelor de cultura o reprezinta frecventa destul de ridicata a celulelor binucleate, a celulelor cu vacuole. De asemenea, membrana nucleara a celulelor a fost afectata, aparand astfel foarte multe celule cu materialul genetic dispersat.
In functie de concentratia de substanta folosita, plantele tratate cu pesticide au o dezvoltare diferita fata de plantele netratate. Acestea-plantele tratate- au radacinile, tulpinile si frunzele mai putin dezvoltate sau mult prea mult dezvoltate, unele radacini capatand o culoare neobisnuita fata de radacinile plantelor netratate.
Intrucat formarea de celule binucleate este una din modificarile constante in celulele plantelor tratate (alaturi de dispersarea materialului genetic, aparitia celulelor cu vacuole, aberatii cromozomiale), se poate anticipa un posibil efect poliploidizant sau aneuploidizant al pesticidelor investigate si la incetinirea ciclului celular.
Folosirea necontrolata si nerationala a pesticidelor in general poate duce, in cazul in care concentratia lor in apa din orizontul de sol in care se dezvolta sistemul radicular al plantelor spontane sau cultivate, la posibile modificari citogenetice, care, in cazul stabilizarii, ar putea sta la baza unor fenomene de aneuploidizare sau poliploidizare.
