Ecotaxa si biodegradabilitatea
Daca pana acum predominau campaniile anti fumat sau anti violenta, Romania a intrat intr-o noua etapa, caracterizata de campanii ecologice, in speta de cea legata de utilizarea pungilor de plastic.
De la 1 ianuarie 2009, producatorii si importatorii pungilor de plastic sunt obligati, conform Ordonantei de Urgenta 25/2008, sa plateasca ecotaxa de 0,2 lei pentru fiecare punga de plastic comercializata. Taxa isi propune diminuarea cantitatii pungilor de plastic existente in Romania, in conditiile in care 10% din aceasta cantitate ajunge la groapa de gunoi, iar restul de 90% este regasita in padure, pe campurile agricole sau in luncile raurilor.
Know how international
Organizatiile ecologiste din intreaga lume au decis sa ia masuri pentru protejarea mediului inconjurator. In unele tari a fost interzisa comercializarea pungilor de plastic, iar in alte locuri s-a introdus o taxa pentru cei care le folosesc.
Deoarece plasticul reprezenta un sfert din gunoiul aruncat zilnic, in 2002, Irlanda a luat atitudine. Pentru fiecare punga de plastic trebuia sa platesti, rezultand astfel, o reducere cu 90% a numarului de pungi folosite zilnic. In numai sase luni s-au strans, cu banii din pungi, 3,5 milioane de euro, suma folosita pentru proiecte de mediu.
Viitorul pungilor din plastic difera de la tara la tara. In China au fost interzise, Irlanda a implementat o taxa pentru ele, in Australia si Norvegia exista discutii pe tema interzicerii lor, pe cand in SUA, se pare ca ele vor continua sa fie distribuite pe piata. Conform unui studiu al Worldwatch Institute, cu sediul la Washington, americanii folosesc in medie 100 de miliarde de pungi din plastic pe an, adica peste 330/persoana. Dintre acestea, o familie de patru persoane arunca anual aproximativ 1.500. Guvernul Statelor Unite se fereste sa ia masuri care i-ar putea deranja pe consumatori si sustine ca autoritatile locale trebuie sa decida ce trebuie sa faca pe viitor. San Francisco a devenit in 2008, primul oras american care a interzis pungile, dar restrictia se aplica doar in cazul principalelor supermarketuri.
In Belgia, supermarketurile Delhaize isi rasplatesc cu puncte si cadouri clientii care folosesc de mai multe ori o punga din plastic, cu toate ca alternativa nu este sa le ia gratuit, ci sa le cumpere. In Franta, producatorul de produse pentru ingrijire corporala, L”Occitaine, utilizeaza pungi din hartie fabricata din resturi de mere.
Rau cu rau…
„O secunda de fabricatie, 20 de minute de utilizare si de la 100 la 400 de ani de degradare in natura” este caracterizarea data de specialisti, pungilor de plastic. Asta inseamna ca urmasii urmasilor urmasilor tai se vor impiedica de aceeasi sacosa de plastic pe care, daca o arunci acum, se va distruge candva in anii 2400.
Potrivit fostului ministru al mediului, Atilla Korodi, scopul ecotaxei introduse de la 1 ianuarie 2009, nu este acela de a se colecta sume de bani, ci de a se restrange cantitatea de plastic existenta pe piata. „Speram ca taxarea sa descurajeze operatorii care pun in circulatie acest gen de ambalaje si sa-i faca sa se reorienteze spre ambalaje ecologice”. Un lucru determinant in decizia de taxare a pungilor de plastic a fost cresterea cantitatii de ambalaje puse pe piata. „Daca in 2006 puteam vorbi despre punerea pe piata a peste 1.300.000 de tone de ambalaje, care mai apoi devin deseuri, azi vorbim despre o crestere cu cel putin 30% a acestora. Daca ne referim la pungile din plastic, numarul acestora se ridica, anual, in Romania, la circa cinci miliarde de bucati”, a mai declarat acesta.
Comerciantii ce nu doresc sa plateasca aceasta ecotaxa de 0,2 lei, au posibilitatea de a distribui pungi alternative. Biodegradabile. Hartie sau materiale textile. Aceste pungi se biodegradeaza in 90 de zile, in instalatiile de transformare in ingrasaminte si in 180 de zile in natura. Folosirea materialelor biodegradabile reduce cu 80% emisiile de gaze de sera generate in timpul prelucrarii lor, la care se adauga faptul ca prin utilizarea acestor materiale se poate face o economie de 72.000 de tone de petrol in Romania.
Retailerii sunt de parere ca ultimul cuvant il vor avea clientii. „Consumul pungilor din plastic depinde de reactia clientilor romani. Daca vor accepta sa dea acesti bani, sacosele vor ramane in circulatie”, e de parere Adrian Manolache, secretar general al Asociatiei Retelelor Comerciale din Romania. „Cred insa cu tarie, ca majoritatea covarsitoare a consumatorilor romani va deveni, cel putin in privinta pungilor de plastic, ecologista”, a mai declarat acesta.
Batalia pungilor
Poporul a ales. Nu pungilor din plastic. Insa se pare ca disputa nu se opreste aici. Producatorii de pungi biodegradabile din Romania se sperie ca piata va fi cucerita de punga oxo-degradabila, facuta nu din hartie sau panza, ci tot din plastic, dar unul care se degradeaza mai usor.
Presedintele Asociatiei Patronale a Prelucratorilor de Mase Plastice din Romania, Marcel Diaconu, declara: „Daca se accepta oxo-degradabil toti producatorii vor alege aceasta varianta. Materialul oxo-degradabil este polipropilena plus acel 2% oxo. Punga vegetala este mai scumpa si se face si mai greu. Daca sunt acceptate ambele variante, punga biodegradabila vegetala va muri din start”.
Cu toate acestea, administratorul firmei NaturPlast – X, Csapo Gyorgy, importatorul aditivului in Romania, sustine ca singurul criteriu care nu este indeplinit de pungile oxo-degradabile este rata de biodegradabilitate. Plasticul oxo-degradabil se degradeaza in bucati mici si foarte mici care, ulterior, se biodegradeaza, dar mai lent decat cele 180 de zile prevazute de standard.
Reactiile nu au intarziat sa apara, astfel ca Luminita Sirbu, producatorul de sacose ecologice Ecopem s-a declarat impotriva pungilor oxo-degradabile. „Desigur, nu vom mai vedea zburand pe sosele, campuri si pe malurile raurilor acele scarboase pungi de plastic, ci vom gasi peste tot, chiar daca simturile noastre nu vor mai percepe, o pulbere diafana, componenta originara a pungii care va ramane in urmatoarele secole”, a declarat aceasta.
La randul lui, Csapo Gyorgy, sustine ca plasticul hidro-biodegradabil este produs din resurse destinate alimentarii populatiei, iar resursele alimentare trebuie utilizate pentru mancare, si nu pentru ambalare.
Quod erat demonstrandum
Disputa plastic – biodegradabil. Fara doar si poate, avantajele sunt de partea pungilor fabricate din materiale ecologice. Insa referitor la pungile biodegradabile versus oxo-degradabile, fiecare dintre acestea are propriile avantaje. Daca folosirea materialelor bioplastice reduce cu 80% emisiile de gaze de sera generate in timpul prelucrarii lor, pungile oxo-degradabile nu au efecte toxice si sunt in concordanta cu regulamentele europene privind contactul cu alimentele si prezenta materialelor grele. Iar daca materialele bioplastice folosite in agricultura devin in urma biodegradarii un foarte bun ingrasamant natural, cele oxo-degradabile se pot procesa pe echipamentele existente la aceeasi rata de productie, ca si plasticul conventional.
Alternative la alternativa
Comerciantii sunt dispusi sa foloseasca pungile ecologice, in detrimentul celor de plastic, insa pentru aceasta, prima categorie trebuie sa poata fi refolosita si sa indeplineasca, obligatoriu, trei parametri: sa aiba un pret accesibil, un volum mare si sa poata transporta o greutate mare de produse.
Pe langa dimensiuni si estetica, pungile ecologice implica mai multe variante: hartie, materiale textile sau biodegradabile.
Desi comerciantii par incantati de ideea de a avea in magazinele lor pungi din hartie, recunosc faptul ca fabricarea unei pungi de hartie necesita un consum mai mare de energie si din cauza greutatii mai mari, transportul este mai scump. Investitia retailerilor ar putea fi amortizata insa, prin inscriptionarea pungilor cu numele companiei. Nu trebuie insa, uitat faptul ca, numai in SUA, sunt taiati anual peste 14 milioane de copaci doar pentru a produce pungile pentru supermarketuri. Totodata, conform studiilor in domeniu, este nevoie de 13% mai multa energie pentru a produce pungile de hartie decat cele din plastic, iar din cauza fabricarii acestora cu ajutorul unor chimicale la temperaturi inalte, pungile de hartie produc la fel de multe toxine in atmosfera ca si pungile de plastic.
Pungile din materiale textile, cu imprimeuri diverse, prezinta avantajul deosebit ca produc o economie semnificativa, din moment ce pot fi folosite de mai multe ori, iar timpul de degradare este semnificativ mai mic decat la plastic. Intervine insa aici, tipologia umana, si anume, ca pentru anumiti oameni poate deveni plictisitor faptul ca folosesc mereu aceeasi sacosa, iar pentru persoanele comode, un dezavantaj important este acela ca sacosele textile trebuie curatate si intretinute, pentru a fi refolosite.
Unde-s multi, puterea creste
Grupul de presa Reporter, „parintele ocrotitor” al revistei Infomediu Europa, impreuna cu Comisia pentru administratie publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic din Camera Deputatilor, au invitat, pe data de 18 februarie, reprezentanti ai tuturor partilor (producatori pungi plastic, ONG-uri, retaileri, institutii din domeniul mediului, presa), la o discutie pe tema ecotaxei si biodegradabilitatii. Nu ne-am dus nepregatiti, ba mai mult, am initiat si o petitie pe tema introducerii in circulatie a pungilor biodegradabile. Scopul: sa vedem cati oameni sunt de partea noastra in acest demers. Rezultat: aproximativ 300 de semnatari. Redam aici doar o parte din comentariile semnatarilor, insa mentionam ca toate acestea au fost favorabile initiativei noastre. Astfel, Adrian Ene, de 25 de ani, din Bucuresti, noteaza: Initiativa Infomediu Europa este de apreciat si cred ca era timpul ca cineva sa se implice intro astfel de actiune. Am incredere ca societatea civila va fi alaturi de acest proiect si vom reusi sa facem pasi mici, dar decisivi in directia unei planete curate pentru generatiile ce vor urma. Asta din categoria indemnuri. Exista insa, multi oameni nemultumiti de situatia actuala. Barbus Doru, 33 de ani, Satu-Mare, comenteaza: O zi la pescuit. Locatia: orice balta din Romania. Peisajul inconjurator: natura „impodobita” de pungi de plastic, peturi, etc. E greu sa mai gasesti un loc in natura cu adevarat curat… si e numai vina noastra, a tuturor. Tot sprijinul pentru aceasta idee. UNORA NE PASA! Razvan Popescu, de 23 de ani, din Bucuresti, adauga: Pungile acelea, ca si alte resturi menajere, nu sunt acolo pe marginea apei sau pe marginea drumului decat dintr-un singur motiv, acela al ignorantei celor ce le-au lasat acolo. Complacerea in ignoranta nu poate fi interzisa prin lege, insa daca petitia asta va ajunge acolo unde trebuie, sigur va avea efectele dorite.
Sursa: Infomediu Europa
