La orice aliment neatins de mana omeneasca, partile componente se gasesc intr-o relatie armonioasa.
Aceasta este important indeosebi in digestie, pentru ca in metabolism, un aliment are neaparat nevoie de celalalt. Asa este, de exemplu, la grau. Taratele sunt indispensabile pentru transformarea amidonului ce se gaseste in interiorul graului – grauntelui (faina alba). Taratele contin, printre altele, complexul de vitamine B si calciu, neaparat necesare metabolismului amidonului si zaharului. Daca aceste substante lipsesc, corpul este fortat sa le dea (de la el) si astfel se slabeste, apare o lipsa, echilibrul este deranjat. De aceea, legea naturala cere ca alimentele sa fie folosite nepreparate, nesubtiate cu ajutorul caldurii, nici rafinate. Indeosebi la prepararea zaharului alb, aceasta lege este incalcata. Dupa rafinare, nu mai consta decat dintr-un singur element – carbonul. Cele 20-30 de elemente pe care le contine trestia de zahar sau sfecla de zahar, i-au fost sustrase. Corpul este nevoit sa le procure si sa le piarda.
De indata ce zaharul ajunge in circuitul sangelui, incepe sa provoace neoranduiala. Deoarece fara sa stea mult in intestin, trecand repede in sange, cantitatea de zahar creste pentru moment anormal, ceea ce da iluzia de energie, asa incat indeparteaza oboseala. Ar fi minunat daca ar ramane asa, dar in raport cu cantitatea de zahar, urmeaza indata reactia. Apare o atat de mare oboseala si adormire! La o cantitate exagerata de zahar, apare chiar ameteala. Natura nu lasa nepedepsita nicio biciuire artificiala nepermisa. La un exces spontan de zahar, glandele insulinei primesc un soc si secreta prea multa insulina, ceea ce duce la o reducere a zaharului din sange sub medie. De aici oboseala (cu atat mai mare) accentuata. Ce este de facut? Putina ciocolata sau o bautura dulce sunt mereu la indemana, asa incat o luam de la inceput.
Cu o tigara sau o ceasca de cafea se ajunge pe alte cai la aceeasi stare. Ficatul este stimulat si trimite indata rezerve de zahar in sange.organele umane suporta mult timp atatea sacaieli, pana ce, in cele din urma, natura rasplateste crunt ceea ce s-a gresit fata de ea.
Cine consuma zahar alb datorita marelui numar de calorii, se simte curand saturat. Dar unde sunt ajutorii digestiei? Zaharul alb nu aduce niciunul. De aceea provoaca mai mult rau decat bine. Prin aceasta i se rapesc corpului mai cu seama acele elemente de care are mai multa nevoie ca hrana a nervilor, glandelor si sangelui. Astfel, zaharul loveste organismul in centrul lui, intocmai ca stupefiantele. Urmarile pot fi boli de nervi, prabusire, insomnii, boli ale glandelor, artrita si multe altele. Un cunoscut medic american, Dr. Quigley, a scris intr-o revista medicala ca fabricarea si importul de zahar ar trebui tot atat de sever oprite ca si a heroinei.
Zaharul este in primul rand un rapitor al calciului; copiii se imbolnavesc din aceasta cauza si de timpuriu au dintii stricati. De ce in loc de ciocolata nu li se daruiesc mai curand fructe, fructe uscate (struguri, stafide, smochine, curmale, nuci, seminte cojite de floarea soarelui), ovaz, lapte crud?
Urmatoarele boli sunt favorizate de consumul de zahar: lipsa de vointa, lipsa de memorie, impotenta, boli de dinti, artrita, nevroza. Zaharul stimuleaza defapt orice boala.
