Importanta subiectului dezbatut in cadrul evenimentului „Instrumente financiare pentru managementul riscului in cadrul schemei europene de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de sera” ne-a determinat sa cerem mai multe informatii, prezentate pe larg, unora dintre cei mai importanti specialisti din domeniul mediului, persoane implicate in schema de comercializare a certificatelor de emisii de sera. Am stat de vorba cu doamna Hortensia Dumitriu, directorul Departamentului pentru Schimbari Climatice si Protectia Atmosferei din cadrul Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului si cu domnul Petru Filip, presedintele Comisiei pentru administratie publica, organizarea teritoriului si protectia mediului din cadrul Senatului Romaniei.
„Trebuie sa fim constienti ca avem nevoie de un mediu mai curat”
– sustine Hortensia Dumitriu, directorul Departamentului pentru Schimbari Climatice si Protectia Atmosferei din cadrul Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului –
Care este rolul Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, in ceea ce priveste schema de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de sera?
Agentia Nationala pentru Protectia Mediului are un rol de implementare, alaturi de Ministerul Mediului, a schemei de comercializare la nivel national, regional si local. Efectiv, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului urmareste conformarea operatorilor cu cerintele de mediu cerute de Directiva 2003/87 privind schema de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de sera. Mai concret, prin Hotararea de Guvern 60/2008, prin care s-a aprobat Planul National de Alocare al Romaniei pentru perioada 2007, 2008-2012, toate instalatiile din Romania, ce intra sub incidenta acestei Directive, adica sectorul energie, sectorul cimentului, sectorul ceramicii, a sticlei, a producerii de hartie, au primit o anumita cantitate alocata, adica dreptul de emisie a unor tone de CO2 in atmosfera. Aceste cantitati sunt stipulate in Hotararea de Guvern.
Ce inseamna, concret, certificatele de emisii ale operatorilor?
Certificatele de emisii ale operatorilor inseamna ca alocarile acestora sunt transferate in registru, adica o tona de CO2 reprezinta de fapt, un certificat. Cu alte cuvinte, toate cantitatile alocate prin HG 60 sunt regasite in registru, in contul operatorilor, sub forma de certificate.
Revenind la implementarea schemei, in cadrul Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului sunt aprobate de catre presedintele Agentiei, planurile de monitorizare si verificare a emisiilor de gaze cu efect de sera, plan pe care fiecare operator este obligat sa si-l intocmeasca in fiecare an, de-a lungul intregii perioade 2008-2012.
Acest plan de monitorizare, dupa ce este aprobat de Agentia Nationala, sta la baza autorizatiei de emisii de gaze cu efect de sera, fara de care o instalatie de pe teritoriul Romaniei nu are voie sa functioneze. In urma acestui plan de monitorizare urmeaza raportul de monitorizare al operatorului, care este verificat si aprobat de un verificator acreditat de Ministerul Economiei, care de fapt, scoate in evidenta, cat a emis – real – operatorul, in anul precedent.
Spre exemplu, acum se desfasoara exact perioada de conformare pentru anul 2008, care se va sfarsi la 31 aprilie. In ce a constat aceasta?
Pana la 30 martie, fiecare operator a trebuit sa depuna raportul de monitorizare validat de un verificator, iar pana la 30 aprilie va trebui sa predea certificatele conform raportului de monitorizare. Adica atatea tone de CO2 cate sunt stipulate in raportul de monitorizare ca a emis in anul 2008, atatea certificate trebuie sa inapoieze in contul national al Romaniei, pentru perioada 2008.
Registrul National este o baza de date electronica. Aceasta functioneaza ca un sistem bancar, adica fiecare operator ce detine o instalatie in schema de comercializare, trebuie sa-si deschida un cont in Registrul National, pe care si-l administreaza singur prin doi reprezentanti autorizati, iar in acest cont li se coboara din contul national al Romaniei certificatele alocate conform Planului National de Alocare, pe care ei si le gestioneaza atat din punct de vedere financiar, dar si din punct de vedere al obligatiilor fata de mediu, pentru ca ei trebuie sa predea un numar de certificate egal cu cel al tonelor de CO2 emise in anul anterior.
Care considerati ca ar trebui sa fie masurile imediate ce ar trebui luate la nivel global pentru o atenuare vizibila a efectelor acestor emisii?
La conferinta ce va avea loc la Copenhaga, in decembrie, a Conventiilor Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, speram sa aflam care va fi de fapt tinta de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera fata de anii stabiliti conform ratificarii protocolului de la Kyoto de fiecare tara. De exemplu, pentru Romania, anul de baza este 1989. Uniunea Europeana a lansat o tinta de 20%, sunt chiar dispusi sa mearga pana la 30%, dar cu conditia ca acest efort sa nu fie sustinut numai de statele membre ale UE, ci de intreaga comunitate.
Ce face ANPM-ul la nivel national pentru reducerea emisiilor?
ANPM-ul trebuie sa urmareasca in acest sens, implementarea tuturor regulamentelor si deciziilor Comisiei Europene pentru ca acesta este scopul, de a urmari reducerea acestor emisii de gaze cu efect de sera, de a-l face pe operator sa inteleaga ca aceasta schema de comercializare poate sa-l ajute, daca are un management bun al activitatii. Daca isi face modernizari in instalatii, poate de fapt sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera, sa-i ramana un surplus de certificate, pe care poate sa-l valorifice, deci sa castige niste bani, bani ce pot fi investiti in aceeasi instalatie, pentru a o moderniza si mai mult. De fapt, acesta este scopul Directivei, de a-l face pe operator sa aduca pe piata o instalatie care sa fie cat mai prietenoasa cu mediul.
Exista parghiile necesare pentru a impune respectarea legislatiilor de mediu in acest domeniu?
Parghiile necesare exista, si urmeaza sa fie imbunatatite. In primul rand, exista HG 780/2006, care de fapt reprezinta transpunerea Directivei 2003/87 in legislatia romaneasca, in care sunt specificate niste penalitati. Comisia Europeana a cerut o mai mare transparenta a acestor penalitati si ca urmare, aceasta Hotarare de Guvern a suferit anumite modificari, iar in cel mai scurt timp speram sa iasa si fie aprobata. Conform acestei hotarari, constrangerile sunt mai mari pentru operatori si au menirea de a-i face pe acestia sa inteleaga ca ei trebuie sa-si faca un plan de monitorizare, trebuie sa-si faca o raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera, trebuie sa-si faca de fapt o conformare, ceea ce inseamna o predare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera in registru, pana la data de 30 aprilie a fiecarui an, raportare ce este trimisa online catre Comisia Europeana, aceasta stiind in orice moment ce se intampla in Romania cu operatorii nostri.
Cum coopereaza in teritoriu ANPM-ul cu celelalte institutii abilitate sa controleze aplicarea legislatiei de mediu?
Noi avem o colaborare buna atat cu colegii nostri de la Agentiile Regionale pentru Protectia Mediului, cat si cu cei de la Agentiile judetene pentru Protectia Mediului, pentru ca ei au de fapt, primul contact cu operatorul. Intotdeauna cand exista o problema cu un operator, noi luam legatura prin agentiile noastre.
Referitor la colaborarea cu Garda de Mediu pe domeniul schimbarii climatice, de cate ori exista o problema legata de o instalatie, noi notificam Garda de Mediu, iar dansii merg pe teren, constata problemele sesizate de noi si ne trimit un raspuns prompt.
Este pregatita industria romaneasca sa aplice in totalitate legislatia europeana in domeniul emisiilor?
Din experienta pe care o avem pana acum, pentru ca Romania a mers cu o viteza fantastica, spun eu, am invatat din mers cum se implementeaza aceasta legislatie. Este adevarat ca mai este de invatat, urmeaza si perioada 2013-2020. De aceea, le transmit operatorilor rugamintea ca si pe viitor, colaborarea noastra sa fie la fel de buna, pentru ca va fi o perioada foarte incarcata, desi 2013 pare destul de indepartat, de fapt cerintele Comisiei Europene pentru urmatoarea perioada de alocare au inceput de acum. Vor veni o serie de chestionare si i-am ruga sa fie alaturi de noi si sa raspunda toti la solicitarile noastre, pentru a putea fi in stare si noi sa transmitem mai departe un raspuns pertinent. Operatorul isi cunoaste cel mai bine instalatia, stie cel mai bine se intampla la el si atunci, el este cel care trebuie sa stie sa-si vanda de fapt ,,marfa” la Comisia Europeana si noi vom face tot ce putem ca sa-l ajutam sa fie bine la sfarsitul anului 2012 si sa fie multumiti cu alocarea de certificate pentru urmatoarea perioada, 2013-2020.
Cum il afecteaza pe cetateanul de rand nerespectarea cotelor de emisii poluante?
Pe cetateanul de rand il afecteaza faptul ca simte aceasta poluare in atmosfera. Cu cat emisiile sunt mai mari si poluarea este mai mare, iar statiile noastre de monitorizare online pot sa scoata in evidenta acest lucru. Sigur ca o industrie performanta si o instalatie care sa indeplineasca cele mai bune tehnici disponibile reprezinta un lucru bun pentru toata lumea si toti trebuie sa fim constienti ca avem nevoie de un mediu mai curat.
„Pericolul emisiilor de dioxid de carbon nu este o fila de poveste, ci o realitate”
– considera Petru Filip, presedintele Comisiei pentru administratie publica, organizarea teritoriului si protectia mediului din cadrul Senatului Romaniei –
Cat de grava este pe plan national si european, problema emisiilor poluante pentru viitorul omenirii?
Este unul dintre subiectele care a suscitat si suscita multe discutii si controverse. La nivel mondial, sunt elaborate studii. Unele dintre ele spun ca schimbarile climatice au o evolutie in sens negativ, accelerata, si orice intarziere a unor decizii de protectie a mediului, si sigur, si cu impact economic, sunt absolut necesare de a fi luate imediat. Din contra, alte studii facute de oameni de stiinta de aceeasi probitate, spun ca nivelul de modificare climatica a ajuns la nivelul maxim si de aici nu se mai poate intampla mare lucru. Ca urmare, orice investitie, care trebuie facuta in acest domeniu este inutila, iar acesti bani ar trebui cheltuiti in alta parte.
Uniunea Europeana a luat o decizie, sa spunem, politica, mergand pe prima dintre cele doua idei legate de modificarile climatice. Aceasta decizie luata de Uniunea Europeana, aprobata pe de o parte de Consiliul Uniunii si de Parlamentul European, va trebui insa, sa devina operativa si cu influente asupra intregului glob, pentru ca discutam, din nefericire, si in aceasta situatie, despre globalizare. In momentul in care ar exista un tratat international, am putea sa discutam despre o eficienta a unui astfel de program de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, a emisiilor de gaze cu efect de sera la nivel de 20% pana in anul 2020, care evident, reprezinta o stacheta ridicata extrem de sus.
Referitor la Romania, problema este la acelasi nivel de gravitate, pentru ca in Romania exista doua componente. Pe de o parte, factorii poluatori majori cu, care Romania a intrat in acest circuit european, ca membra a Uniunii Europene si care ar putea sa fie inchisi, tinand cont de tratatele pe care le-am semnat in momentul aderarii la Uniunea Europeana. Pe de alta parte, exista incertitudinea daca agentii economici si bugetul statului roman vor avea sau nu resursele necesare pentru a investi intr-o zona care va costa foarte mult. Ma refer aici la modificarile tehnologice ale marilor poluatori.
Ce masuri imediate considerati ca ar trebui sa fie luate la nivel global, in vederea atenuarii vizibile ale acestor emisii?
La nivel global ar trebui sa se ia o decizie imediata si similara cu cea luata de Uniunea Europeana. Asta inseamna un efort financiar deosebit de mare, pe care agentii economici vor trebui sa il suporte. Daca acest lucru nu se va intampla, sigur ca efectele ulterioare ies din zona controlului, cu repercusiuni de nedimensionat. Primul pas pentru Romania ar fi revizuirea dosarului de mediu. Daca acest lucru nu se va intampla, sigur ca efectele ulterioare vor iesi din zona controlului.
In opinia mea, Romania si celelalte tari europene ar trebui sa-si revada dosarul de mediu pe care l-au semnat cu Uniunea Europeana si unde anumite elemente sunt deja scadente. Un exemplu il reprezinta centralele termice pe baza de carbune unde modificarile tehnologice sunt inca departe de a ajunge la nivelul de poluare acceptabil.
Ce face Romania la nivel national pentru reducerea emisiilor?
Cred ca Romania in acest moment nu s-a trezit si s-ar putea sa aiba parte de o surpriza ca productia de energie sau alte produse din Romania, care emit in atmosfera dioxid de carbon, sa inchida procesul tehnologic, cu repercusiuni asupra factorului social.
Ca urmare, Ministerul Mediului si Ministerul Economiei vor trebui sa constientizeze aceasta realitate si ca timpul se scurge foarte repede. In primul rand aceste ministere trebuie sa creeze toate procedurile in perspectiva utilizarii cotelor de dioxid de carbon pe care Romania le are la dispozitie. Anul acesta, cel tarziu anul viitor, trebuie ca aceste proceduri destul de greoaie si complicate din punct de vedere birocratic sa fie puse la punct astfel incat intrarea in deplina functiune a sistemului de negociere, prin licitatie publica a cotelor de CO2 sa nu ne gaseasca nepregatiti.
Al doilea pas ar fi organizarea unei campanii de constientizare a marilor poluatori pentru ca aceste norme si directive europene nu sunt facultative, sunt obligatorii. Daca nu se vor lua masuri concrete si directe, atat agentii economici, cat si Romania se vor confrunta cu o mare problema pentru ca si statul este un mare poluator prin agentii economici pe care ii are. Al treilea pas ar trebui sa-l faca statul pentru realizarea unui program de cheltuieli in acest domeniu, in zona energiei.
Cum vedeti cooperarea internationala in problema reducerii emisiilor de gaze poluante?
Cooperarea internationala va tine de acel tratat international, care s-a dorit prima data la Rio de Janeiro, in 1992, apoi la Kyoto si la urma la Johanesburg pentru ca au fost o serie intreaga de reuniuni internationale, ce trebuiau sa lase in spate un protocol asumat pentru ca marii producatori, ma refer la state cu dezvoltare economica majora, sa-si asume in scris o directiva similara cu cea asumata de tarile UE. Fara un astfel de tratat, valoarea directivei Uniunii Europene, despre care vorbim isi diminueaza importanta si efectul pe termen mediu si lung.
Credeti ca europarlamentarii romani sunt pregatiti din punct de vedere tehnic sa poarte discutii pe aceasta tema in interesul Romaniei?
Eu cred ca sunt parlamentari specializati pentru ca sunt domenii absolut tehnice. Ei sunt specializati pentru a sustine propunerile Romaniei in Parlamentul European, insa ei trebuie sprijiniti de catre Guvernul Romaniei, pentru ca ei acolo reprezinta statul roman. Din pacate, din experienta avuta in Parlamentul European rezulta ca aceasta legatura directa cu Guvernul Romaniei este destul de neconsistenta. Trebuie totusi tinut cont ca puterea de vot a Romaniei in Parlamentul European reprezinta a saptea putere si este clar ca din acest punct de vedere ,,vocea” Romaniei trebuie sa fie foarte bine auzita acolo.
Cum vedeti pericolul relocarii industriilor poluante, gen industria cimentului?
Fara un tratat international, pericolul relocarii industriilor poluante exista poate si in zona de frontiera a Uniunii Europene. De pericolul relocarii s-a tinut cont si in momentul in care tarile aflate in special pe frontiera de est a Uniunii Europene au primit cote mai mari de dioxid de carbon, pe care le pot gestiona prin licitatie. A fost unul dintre criteriile favorizante pentru Romania si pentru celelalte tari aflate in acest pericol. Evident ca va trebui gasita si o politica fiscala de contrapondere pentru acesti agenti economici, pentru ca ei sa ramana cu activ economic in zona in care traiesc in acest moment. Altfel, sigur se va produce o mutatie economica formidabila, cu repercusiuni sociale de neimaginat in acest moment, pentru tarile europene, inclusiv pentru Romania.
Daca ar fi sa ne referim strict la industria cimentului, credeti ca ar putea deveni foarte scumpa daca se adauga certificatele verzi? Exista riscul ca Romania sa devina importatoare de ciment?
Industria cimentului a suscitat interesul Parlamentului European in ceea ce priveste comercializarea prin licitatie publica a cotelor de emisii, si in ceea ce priveste pericolul relocarii. Din datele inregistrate ar rezulta ca investitiile care ar trebui facute in industria cimentului ar putea creste pretul cimentului si a celorlalte produse ce consuma credite de dioxid de carbon, undeva intre 30-40%, destul de greu de suportat pentru consumatorii de ciment sau de energie. Industria de ciment va trebui sa intre intr-un proces de retehnologizare in ceea ce priveste poluarea.
Nu cred ca majoritatea producatorilor din Europa vor lua decizia de relocare, pentru ca este destul de costisitor si de greu sa te muti intr-o alta locatie, dar sigur ca Uniunea Europeana va trebui sa gaseasca solutii de sustinere, in special a producatorilor de materiale de constructii in conditiile, in care, industria de constructii va fi relansata.
Si totusi, credeti ca Romania ar putea sa devina o tara importatoare de ciment?
Nu cred ca Romania va deveni importatoare, deoarece are materia prima necesara pentru producerea cimentului si ar fi dramatic ca si in ciment, desi stiu ca se importa si acum ciment din Italia, Turcia si alte tari, sa importam ciment, asa cum in zona productiei de produse agroalimentare am ajuns din exportatori, importatori.
Mai exista anumite reglementari europene care trebuie adoptate si de Parlamentul nostru in acest domeniu?
Deocamdata directivele europene sunt executorii pentru tarile membre. In acest moment, este in discutie o Directiva care obliga ca activitatea de producere a energiei sa fie diferita fata de cea de distributie. Ea va deveni executorie si se va referi atat la producatorii cat si la distribuitorii de energie electrica sau de gaz, ca urmare va fi o revolutie in zona energiei in Romania. Pentru asta, va fi necesara si o legislatie nationala de aplicare a Directivei europene. Deci lucrurile vor fi intr-o continua legatura intre legislatia europeana si cea nationala, dar pe fond, structura Directivelor ramane aceeasi, din punctul de vedere al aplicarii in spatiul national.
Este pregatita industria romaneasca sa aplice in totalitate legislatia europeana in domeniul emisiilor?
In acest moment, tinand cont de nivelul tehnologic al multor producatori, cred ca mai au multe de facut. Sunt insa si alti producatori care au facut investitii in Romania in ultimii ani si sunt convins ca si-au adus tehnologie de ultima ora, in asa fel incat nu vor mai fi nevoiti sa-si adapteze in conditiile noii legislatii europene procesul tehnologic. Problema se va pune la zona energiei pe baza de carbune, care nu numai pentru Romania, ci si pentru celelalte tari foste comuniste va fi o problema si unde intr-adevar investitiile vor fi suficient de mari.
Cum il afecteaza pe cetateanul de rand nerespectarea cotelor de emisii?
Pe cetateanul de rand il va afecta in momentul cumpararii produselor in a caror preturi se va reflecta indirect pretul dioxidului de carbon. In plus, o atmosfera poluata duce la efecte greu de imaginat, fie ca se vor produce mutatii climaterice, cu doua anotimpuri in loc de patru, cu desertificarea accentuata a unor zone unde in urma cu 20 de ani nici nu se discuta despre asa ceva. Exista un pericol constientizat din punctul de vedere al schimbarilor climatice pentru tot ceea ce inseamna viata in spatiul european si nu numai, incat toate celelalte evenimente ale vietii noastre, crize, situatii tranzitorii, vor disparea in fata pericolului schimbarii climatice.
Exista totusi o obligativitate si pentru cetateanul de rand in acest domeniu?
Exista intr-un anumit capitol al Directivei, o referire la poluarea pe care asezarile umane o fac in emisii, la nivelul gospodariilor si la nivelul blocurilor, de aceea, tot ce s-a discutat in legatura cu modernizarea sistemelor de incalzire reprezinta de fapt o decizie a cetateanului in unele situatii. Mai exista si politica Guvernului de anvelopare a blocurilor, ce este de fapt o solutie de diminuare a emisiilor de dioxid de carbon la nivelul cladirilor, dar si aici tine de decizia omului si de constientizarea acestuia, pentru ca Guvernul da cota parte din bani, dar daca cetateanul nu doreste, nu se poate face. Cetateanul trebuie sa inteleaga pana la urma, ca acest pericol al emisiilor de dioxid de carbon nu este o fila de poveste, ci este o realitate pe care, din nefericire o traim si noi, sunt realitati care tin de incalzirea globala. Daca fiecare va incerca sa faca cate ceva, poate ca aceste efecte se vor diminua, dar munca societatii civile si a celor care pot deveni factori de influentare trebuie sa fie sustinuta si pe termen lung.
Maria Constantin
Sursa: Infomediu Europa
