Fructul de Goji este cunoscut si utilizat in China tot atat de frecvent pe cat folosim noi in viata de zi cu zi produsele din capsuni sau zmeura. Fructul de Goji (Lycium barbarum), reprezentant al familiei Solanaceelor, este un minunat antioxidant, ”ambasador biomedicinal al Chinei” si isi are centrul biogenetic in sud-estul Europei si indepartata Asie. Numele sau stiintific aminteste de regiunea sud-anatoliana ”Lycia”, iar in lumea anglo-saxona i s-a dat denumirea de ”Wolfberry”, probabil de la faptul ca ”Lycium” este foarte apropiat ca scriere si pronuntie de un alt cuvant latinesc, ”lycos”, care inseamna ”lup”. Denumirea sa uzuala de ”Goji” este inca neelucidata, deoarece ar putea proveni de la un cuvant de dialect chinezesc sau de la unul de origine persana, ambele desemnand ideea de fruct de padure, sau englezescul ”berry”.
« Istoria argilei este atractiva si interesanta. Incepe cu legendele despre crearea primului om – Adam, pe care Dumnezeu l- a modelat din lut si apoi a suflat viata in el (probabil, din acest motiv, foarte mult timp, figurinele zeilor se sculptau anume din lut). »
Raspandita in padurile de foioase septentrionale si crescand in mod natural in partea central-nordica si vestica a Chinei, planta este o reprezentanta a speciilor lemnoase perene si ajunge pana la 3 metri inaltime. Specia cultivata (Lycium chinense) spre comercializare in special in sudul Chinei si in lungul Fluviului Galben, este oarecum diferita de cea salbatica si tinde sa fie mai scunda. Este rezistenta la frig si seceta, dar pentru o productie crescuta, are nevoie de un pH cat mai mare al solului. In natura, in afara sezonului de inflorire si fructificare, planta este mai greu de recunoscut, deoarece se prezinta sub forma unui arbust aparent comun cu frunze lungi si carnoase, care formeaza in varf o inflorescenta violet, cu petale asemenea celor de crin, dar mai mici, lanceolate sau ovale. Florile cresc in grupuri, iar caliciul, de obicei spintecat de fructul ce urmeaza sa creasca, este format din sepale ce se aseamana cu un clopot. Corola are o culoare violet-luminos de lavanda, iar staminele sunt structurate in filamente ceva mai lungi decat anterele dispuse longitudinal dehiscent. In emisfera nordica, inflorirea are loc din iunie pana in septembrie si fructele au o perioada de maturare din august pana in octombrie, in functie de latitudine, altitudine si clima. Cel mai important organ vegetativ este, insa, fructul, care are in stare naturala o culoare portocalie spre rosu, o forma de stafida, usor alungita, si o grosime de 1-2 cm. Perioada de aparitie a lor tine din Iulie pana in Octombrie si se pot forma intre 10 si 60 fructe intr-o singura floare.
Timp de milenii, populatia asiatica din partile unde fructul de Goji crestea s-a hranit cu acesta fara sa atraga prea mult atentia lumii occidentale. Pe cand mirodeniile Indiilor si cafeaua arabica aveau mare cautare la casele rafinate ale Europei Vestice, pe cand cartoful isi facea triumfala intrare intr-o arhitectura dominata de grau si floarea soarelui, Goji era inca necunoscut privirilor si gusturilor straine si ramanea, alaturi de ”prana” si seminte, hrana de suflet si trup a calugarilor budisti. Si iata ca secolul XXI a adus cu el, pe langa din ce in ce mai multe alimente procesate, sau asa-zise ”retete naturiste ale tineretii si imunitatii”, un aliment ce nu ar trebui sa lipseasca din dieta zilnica a noastra, fructul de Goji.
Cele mai multe produse comercializate, sau chiar fructele de Goji nemodificate, sunt furnizate de pe plantatiile din regiunea Ninxia Hui , situata in partea central-nordica a Chinei, si din regiunea Xinjiang Uyghur, din vestul Chinei, de unde cele doua varietati ale sale – Goji Chinezesc si Goji Tibetan. Cu o reputatie castigata de-a lungul celor 600 de secole de cand este cultivat in fertila vale a Raului Galben, fructul de Goji este din ce in ce mai apreciat pe pietele europene si americane. Mai mult, acesta a fost premiat la cele mai mari targuri gastronomice din lume, primind titlul de ”Diamantul rosu”, datorita puterii sale de vindecare si a insemnatatii acestuia in mai toate bucatariile apusene. Daca pentru a-l cultiva, nu este nevoie de multa practica agricola, pentru a-l culege se cere multa indemanare, deoarece fructele pot sa cada inainte sau chiar in timpul procesului, zadarnicindu-l. Cu toate ca poate fi consumat si imediat dupa recoltare, pe pietele noastre acesta nu ajunge decat dupa ce este supus unui mecanism de deshidratare, prin expunerea la o sursa de caldura timp de 48 de ore. In ultimul timp, deja orice supermarket sau farmacie verde/magazin bio dispune de astfel de resurse, fructul Goji fiind comercializat in pungi de cateva sute de grame
« Pentru majoritatea oamenilor vegetarianismul si copiii sunt absolut incompatibili. In cel mai bun caz oamenii cred ca vegetarianismul este acceptabil pentru adulti, dar nu si pentru organismul unui copil in crestere si, in cel mai rau caz, pentru nimeni nu este preferabil. Si fara nici un motiv! Vegetarianismul nimic, decat ceva util, nu va aduce copilului. Acest lucru a… »
Copiii vegetarieni sunt sanatosi si fericiti!
Asa cum am precizat si anterior, China este tara care detine suprematia in exportul acestui fruct, castigul total pe an fiind estimat la peste 100 milioane de dolari americani. In regiunea Ningxia, de unde provine marea parte a fructelor, cultivarea lor da prilejul unei adevarate sarbatori, tinute cu ocazia recoltei de Goji, iar gazda petrecerii este capitala regiunii, orasul Yinchuan. Ceea ce este si mai interesant, este faptul ca plantatiile de Goji nu servesc numai scopurilor economice, dar sunt o buna modalitate de a lupta impotriva desertificarii. Intrucat regiunea Ningxia (situata partial in Podisul De Loess, partial in lunca fluviului Galben si in lungul Marelui Zid Chinezesc) este marginita de trei deserturi, arbustii sunt plantati si pentru a controla eroziunea, foarte intensa in ultimele decenii. De altfel, regiunea fiind aproape in intregime semi-desertica (incluzand Desertul Tangger), plantatiile de Lycium barbarum necesita irigatii pentru a da productii mari.
Probabil va intrebati de ce este atat de special acest fruct. Raspunsurile sunt multiple. In primul rand, Goji este folosit la practicarea medicinei traditionale chinezesti, cel mai mult ca ingredient la ceaiurile ce constituie leacuri pentru diferite boli. Glucopiranoza, izolata din radacinile plantei, are o activitate inhibitoare impotriva unor bacterii patogene si a unor ciuperci, daunatoare oamenilor. Fructul mai contine o serie de substante necesare fortifierii organismului si care il ajuta in lupta contra efectelor nocive ale unui mediu poluat, cum ar fi: 11 minerale esentiale, 18 amino-acizi, beta-caroten, pigmenti cu proprietati antioxidante, calciu, potasiu, fier, zinc, carotenoide, Vitamina C (cu bune proprietati antioxidante si intr-o cantitate printre cele mai mari dintre cele intalnite la plantele naturale), etc. Cercetarile asupra acestor fructe au aratat ca pot preveni aparitia cancerului, au efecte foarte bune asupra imbunatatirii vederii, intaresc sistemul muscular si imunitatea, ajuta la mentinerea unei circulatii si densitati sangvine normale si protejeaza ficatul si cresc longevitatea.
In general, consumat sub forma de fructe uscate, Goji este utilizat si in prepararea bauturilor, iaurturilor, uleiurilor, snacks-urilor, gemurilor, ceaiului verde din vlastari si pentru obtinerea suplimentelor alimentare sau chiar a unor medicamente. Vestea buna pentru cei care nu tolereaza gustul lui dulce-acrisor usor picant cu o textura asemanatoare stafidelor, dar intentioneaza sa incerce sa-si mentina sanatatea consumand intr-un fel sau altul acest fruct, este ca aceste fructe se pot introduce in uzul zilnic si sub forma de saruri de baie sau fructe uscate dizolvate in apa de baie. Daca, totusi, gustul nu va displace, sfatul meu este sa consumati Goji intr-o forma cat mai apropiata de cea naturala, sub forma de seminte deshidratate.
