Conventia cadru a Organizatiei Natiunilor Unite privind schimbarile climatice, aprobata prin Decizia 94/69/CE a Consiliului din 15 decembrie 1993, a avut ca obiectiv final stabilizarea concentratiilor de gaze cu efect de sera in atmosfera, la un nivel care sa impiedice orice perturbare antropica periculoasa a sistemului climatic, care se poate realiza prin limitarea cresterii globale a temperaturii medii anuale la suprafata, la maximum 2°C fata de nivelul preindustrial.
In conformitate cu cel de-al patrulea raport de evaluare al Comitetului interguvernamental pentru schimbarile climatice (IPCC), adoptat la 17 noiembrie 2007, obiectivul de a reduce emisiile poate fi realizat numai daca emisiile globale de gaze cu efect de sera (GES) inceteaza sa creasca, cel tarziu in 2020. Aceasta presupune intensificarea eforturilor depuse de Comunitate, implicarea rapida a tarilor dezvoltate si incurajarea participarii tarilor in curs de dezvoltare la procesul de reducere a emisiilor.
Consiliul European si-a exprimat angajamentul ferm de a reduce pana in 2020 emisiile totale de GES din Comunitate, cu cel putin 20% in raport cu nivelurile din 1990 si cu 30% in cazul in care si alte tari dezvoltate se angajeaza sa obtina reduceri comparabile ale emisiilor, iar tarile in curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic aduc o contributie adecvata, in functie de responsabilitatile si capacitatile lor.
Emisiile de dioxid de carbon (CO2) rezultate din intrebuintarea combustibililor fosili pentru producerea de energie, reprezinta in prezent sursa principala de incalzire globala. Pentru a intretine rolul important al combustibililor fosili in mixt-ul energetic, trebuie gasite solutii care sa reduca impactul utilizarii lor, la niveluri compatibile cu obiectivele legate de un climat durabil.
Productia de energie bazata pe carbune in statele UE-27 (cele 27 state membre ale Uniunii Europene) a generat circa 950 milioane de tone de emisii de CO2 in 2005, ceea ce reprezinta 24% din totalul emisiilor de CO2 din UE. Emisiile provenind din energia generata pe baza de carbune la nivel global se ridica la aproximativ 8 miliarde de tone de CO2 anual.
Combustibilii fosili raman o parte importanta a productiei de energie electrica la nivelul UE si la nivel mondial, si in acest context, strategiile de abordare in domeniul schimbarilor climatice trebuie sa cuprinda solutii de generare a energiei electrice din combustibili fosili, cu o emisii reduse de CO2.
Emisiile de CO2 generate din diferitesectoare de activitate la nivel european (conform International Energy Agency – IEA) sunt prezentate in diagrama din Figura 1.
In ceea ce priveste Romania, emisiile de CO2 generate din diferitesectoare de activitate evidentiaza de asemenea contributia majora a sectorului energetic si a transporturilor, ceea ce inseamna ca acestea sunt domeniile asupra carora va trebui sa actionam astazi in vederea reducerii emisiilor de CO2.(Figura 2)
Emisii CO2 pe domenii de activitate la nivelul Uniunii Europene
Emisii CO2 pe sectoare de activitate la nivelul RomanieiIEA prezinta de asemenea si contributia statelor din OECD repectiv, non-OECD la cresterea emisiilor de CO2, intre prezent si anul 2030. Se estimeaza ca 97% din crestere se va datora statelor non-OECD, din care o treime fiind reprezentata doar de China, India si Orientul Mijlociu (Figura 3).
Ca rezultat al deciziei Consiliului European de stabilire a unor obiective precise in demonstrarea angajamentului ferm al Uniunii Europene in lupta impotriva schimbarilor climatice, in data de 23 ianuarie 2008, a fost dat publicitatii Pachetul Legislativ Energie – Schimbari Climatice, care a cuprins urmatoarele propuneri:
Cresterea cantitatii de CO2 emis, OECD vs. non-OECD-Modificarea Directivei 2003/87/CE in vederea imbunatatirii si extinderii schemei de comercializare a certificatelor de emisii de GES;
– Decizia privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de GES, astfel incat sa se respecte angajamentele Comunitatii de reducere a emisiilor de GES pana in anul 2020;
– Directiva privind promovarea utilizarii surselor regenerabile de energie;
– Directiva privind stocarea dioxidului de carbon.
Aceste propuneri au fost adoptate de Parlamentul European in data de 17.12.2008 si aduc obligatii pentru statele membre, cu greu de onorat daca nu se actioneaza acum. Schimbarile climatice respecta teoria bulgarelui de zapada, pot fi oprite din a se mai accentua dar nu se mai pot reduce efectele acesteia, in consecinta problema GES trebuie rezolvata urgent.
Captarea si stocarea emisiilor de CO2 (Carbon Capture and Storage – CCS), parte din portofoliul actiunilor de reducere a acestora, poate fi utilizata pentru stabilizarea concentratiilor de CO2 din atmosfera. Aceasta consta in captarea CO2 de la instalatiile industriale, transportul catre un amplasament de stocare si injectarea in formatiuni geologice adecvate, in scopul stocarii permanente sau pe termen nedefinit.
Pentru introducerea pe piata a tehnologiei de captare si stocare sunt necesare stimulente care sa aduca investitii substantiale, necesare pentru aceasta tehnologie suplimentara din partea centralelor electrice si a industriei. Drept consecinta, Comisia Europeana a propus un mecanism care sa stimuleze investitiile statelor membre si ale sectorului privat pentru construirea si exploatarea, pana in 2015, a 12 instalatii demonstrative de captare si stocare a dioxidului de carbon.
Romania, in calitate de stat membru, ar putea beneficia de asemenea, de aceste stimulente, daca se va decide constructia unui pilot de laborator pentru inceput, sau cel putin ar putea sa se implice in cele 12 proiecte demonstrative din UE, astfel incat la momentul in care tehnologia va deveni comerciala, sa ne situam in „linia intai”.
Marile companii energetice ce au ca obiect de activitate producerea de energie pe baza de combustibili fosili, au anuntat deja intentia de a construi 10-12 centrale pilot de mari dimensiuni, care sa testeze diferitele metode de integrare a CCS in producerea de energie.
In vederea reducerii emisiilor de CO2, in ultimii ani s-au dezvoltat noi tehnologii pentru captarea acestora din instalatiile care utilizeaza combustibili fosili, si anume postcombustia, oxicombustia, precombustia (Figura 4).
Tehnologia postcombustie reprezinta o metoda avansata de reducere a emisiilor de CO2 si se adapteaza fara greutati la centralele electrice care functioneaza pe carbune, gaze sau cu ciclu combinat. Rezultatele recente ale cercetarilor confirma ca aceasta metoda poate indeparta pana la 90% CO2 din gazele de ardere. Procesul de captare post combustie are loc dupa arderea combustibilului si dupa producerea aburului. Captarea postcombustie reprezinta adaugarea unui set de echipamente intr-un anumit punct al fluxului de gaze de ardere, dupa celelalte instalatii de reducere a substantelor poluante (SO2, pulberi). CO2-ul captat va fi pregatit apoi pentru transport si stocare geologica.
Principiul tehnologiilor CCSTehnologia oxicombustie foloseste oxigen pur in loc de aer, rezultand un gaz format in principal din CO2 si H2O. In locul arderii clasice cu aer, combustibilul este ars intr-o atmosfera de oxigen aproape pur si gaze de ardere recirculate. O mare parte din dioxidul de carbon produs din ardere este recirculat inapoi in cazan cu scopul de a inlocui azotul, astfel incat sa se pastreze pe cat posibil procesele de transfer de caldura desfasurate intr-un cazan clasic. In continuare fluxul de gaze de ardere ramas, care este concentrat in CO2, trece prin mai multe trepte de tratare pentru eliminarea pulberilor in suspensie, a dioxidului de sulf si a vaporilor de apa, rezultand un flux de gaze cu o concentratie de 98 %.
Intr-un articol viitor se va prezenta o paralela intre preocuparile mai multor state membre ale UE si din lume respectiv Romania, privind reducerea emisiilor de CO2.
Asa cum vedeti, in Romania s-a format deja un nucleu de oameni si institutii care s-au implicat activ in problema captarii si stocarii CO2 si a reducerii in general, a emisilor de GES.
Exista insa un numitor comun cand vine vorba de CCS si anume faptul ca tehnologiile CCS, ca metoda de reducere a gazelor cu efect de sera, vor putea deveni mature comercial daca se vor dezvolta corespunzator, ducand costurile la nivelul de 20 euro/tona, iar stocarea geologica se va dovedi sigura pe perioade nedefinite de timp. Insa rapiditatea implementarii proiectelor CCS depinde de la stat la stat in functie de alinierea regimurilor fiscale, de reglementari specifice, sustinerea financiara de la guvern si/sau sector privat, conditiile naturale si nu in ultimul rand, acceptanta publica.
Claudia TOMESCU, expert calitate aer SC ISPE SA
