La finele lunii noiembrie si inceputul lui decembrie ale anului 2012 a avut loc la Doha, in Qatar, cel mai recent summit al ONU pe tema schimbarilor climatice. Va prezentam in cele ce urmeaza cateva dintre cele mai importante concluzii ale conferintei.
Ultimul summit avand ca tema oprirea schimbarilor climatice, care a avut loc in Doha, Qatar, a fost criticat fara menajamente in ultimele doua saptamani (articolul original a fost scris la 10 decembrie 2012 – n.tr.). Putine lucruri au fost stabilite in ceea ce priveste diminuarea emisiilor de gaze cu efect de sera, iar cel mai nou model computerizat, realizat de consortiul Climate Action Tracker, arata ca temperaturile medii globale vor creste cu inca cel putin 3 grade Celsius deasupra nivelurilor pre-industriale.
A existat totusi un mic progres: tarile in curs de dezvoltare au castigat o promisiune din partea celor dezvoltate ca vor fi compensate pentru pierderile si daunele provocate de schimbarile climatice. Aceasta intelegere ofera promisiunea unor largi ajutoare pentru mediu. Dar, mai intai, stiinta trebuie sa ajunga din urma politica.
Toate tarile vor suferi de pe urma schimbarilor climatice. Vor exista consecinte chiar daca umanitatea isi va reduce emisiile si va opri temperaturile din a creste cu mai mult de 2 grade Celsius deasupra nivelurilor pre-industriale, scopul declarat al negocierilor tinute in cadrul Natiunilor Unite. Avand in vedere starea actuala a lucrurilor, cu emisii care cresc mai repede decat oricand, o crestere a temperaturilor cu 3 sau chiar 4 grade Celsius pare a avea multe sanse a se intampla in acest secol.
Consecintele vor fi multiple. Deserturile se vor raspandi, iar valurile de caldura letale vor deveni mai frecvente. Schimbarile produse in ritmul precipitatiilor va aduce secete, inundatii si furtuni, in timp ce nivelul in crestere al marilor va produce acoperirea zonelor aflate la mica inaltime, distrugand teritorii valoroase. Productia de hrana va scadea.
Inainte ca summit-ul de la Doha sa inceapa, fundatiile umanitare ActionAid, CARE International siWWF au publicat un raport in care sustineau faptul ca natiunile bogate ar trebui sa compenseze natiunile sarace pentru astfel de daune. Raportul “Tackling the Limits to Adaptation” arata ca schimbarile climatice vor fi foarte costisitoare pentru toate tarile, atat din punct de vedere economic, cat si in moduri mai putin tangibile cum ar fi pierderea unor culturi indigene.
O abordare pe doua directii
Pana in prezent, negocierile in ceea ce priveste climatul au presupus o abordare pe doua directii a problemei. Pe de o parte, ele au incercat sa creeze stimulente sau obligatii pentru a reduce emisiile. Pe de alta parte, ele au stabilit o finantare pentru ajutorarea tarilor sarace pentru ca acestea sa poata plati unele masuri care le vor ajuta sa se apere de consecintele inevitabile ale schimbarilor climatice – cum ar fi ziduri marine si sisteme de irigatii.
Aceasta abordare, dupa cum zic unii, face ca un alt treilea element sa nu fie luat in considerare. Ajutorarea celor care sufera consecintele schimbarilor climatice reprezinta o obligatie morala si trebuie sa devina parte a oricarui tratat avand ca subiect schimbarile climatice, spune Niklas Höhne de la firma de consultanta din domeniul energiei regenerabile, Ecofys. Ideea compensatiilor pentru mediu a reprezentat un subiect de discutie inca de la inceputul anilor 1990, atunci cand a fost negociata Conventia cadru a Natiunilor Unite pe tema schimbarilor climatice.
La Doha, o coalitie care a inclus China, Alianta Micilor State Insulare (AOSIS) si grupul G77 al natiunilor in curs de dezvoltare au incercat ca aceasta abordare sa fie reimplementata.
Ele au propus o schema care ar decide asupra momentului in care tarile pot fi considerate a fi suferit daune de pe urma schimbarilor climatice si in consecinta acestea ar fi compensate. Aceasta ar fi o forma de asigurare si, probabil, cea mai mare schema de ajutor international din istorie. Ideea a castigat in forta atunci cand taifunul Bopha a lovit Filipinele saptamana trecuta, iar negociatorul delegat al acestei tari, Naderev “Yeb” Sano, a izbucnit in lacrimi in timpul unui discurs. Si, desi natiunile dezvoltate nu prea aveau de ce sa fie de acord, conferinta s-a incheiat cu promisiunea de a face ceva anul viitor.
Compensatiile reprezinta o provocare fundamentala pentru stiinta schimbarilor climatice, care inca se lupta sa inteleaga daca tendintele si evenimentele sunt cauzate de gazele cu efect de sera sau ar fi avut loc oricum. “Noi nu putem spune daca un eveniment individual a fost cauzat de schimbarile climatice”, spune Nigel Arnell de la Universitatea Reading, Marea Britanie. “Ceea ce putem face este sa spunem ca sansa ca acel eveniment sa aiba loc a fost mai mare.”
Teste sistematice
Unii climatologi ruleaza in prezent teste sistematice pentru a decide daca evenimentele de vreme extrema sunt cauzate de schimbarile climatice. Ei ruleaza modele climatice care au la baza emisiile umane, cat si modele care nu iau in considerare aceste emisii. Daca sansele aparitiei unui eveniment particular sunt diferite, aceasta sugereaza ca el a fost, cel putin partial, provocat de catre emisii. Prin aceasta masura, valul de caldura european din 2003, precum si seceta din Texas din 2011 au fost amandoua mult mai probabile datorita emisiilor umane.
Dar acest tip de stiinta este inca la inceput. Noi putem atribui cu incredere tendintele pe scara larga si schimbarile de temperatura, spune Kevin Trenberth de la Centrul National pentru Cercetari Atmosferice din Boulder, Colorado. Dar schimbarile produse in ritmul precipitatiilor, precum si in cazul evenimentelor de scurta durata cum ar fi uraganele, sunt mai greu de atribuit pentru ca nu le putem inca intelege cu adevarat. Trenberth speculeaza ca uraganul Sandy nu ar fi inundat sistemul de metrou din New York daca nu ar fi existat schimbarile climatice, dar spune ca acest lucru nu poate fi dovedit.
Arnell spune ca aceasta abordare s-ar putea dovedi a fi irealizabila. Schimbarile gradate – cum ar nivelurile in crestere ale marilor, topirea ghetarilor si acidificarea oceanelor – sunt usor de atribuit schimbarilor climatice, dar consecintele lor sunt dificil de cuantificat din punct de vedere economic; evenimentele bruste, pe de alta parte, sunt usor de cuantificat, dar dificil de atribuit.
Ar putea exista o alta posibilitate. Mai degraba decat de a examina evenimentele individuale, modelele climatice ar putea prezice costurile care au legatura cu climatul experimentate de fiecare tara in parte, permitand astfel existenta unui sistem de plati regulate. “Aceasta ar putea fi o cale de rezolvare a problemei”, spune Arnell. Delegatii de la conferinta de anul viitor vor trebui sa ia in considerare si aceste intrebari.
Un pas inainte
Harjeet Singh de la ActionAid in New Delhi, India, spune ca intelegerea de la Doha este “un pas inainte”.
Dar aceasta este doar o intelegere de principiu: niciun ban nu a fost angajat, iar chiar si o simpla promisiune de a face acest lucru in viitor a fost omisa din textul final. Edward Davey, secretarul de stat al Marii Britanii pe probleme de energie si schimbari climatice, spune ca era “prea devreme” sa se vorbeasca despre angajarea resurselor financiare. “Noi nu spunem ca ar trebui sa existe compensatii”, spune el.
Singh spune ca lumea dezvoltata ar economisi bani prin reducerea emisiilor chiar din acest moment, mai degraba decat daca ar lasa temperaturile sa creasca si apoi sa plateasca compensatii. Micile state insulare au fost dornice sa obtina o intelegere asupra pierderilor si daunelor pentru ca reducerile de emisii sunt facute prea incet, facand ca schimbarile climatice periculoase sa fie aproape sigure. Intelegerea de la Doha este un prim pas inspre rezolvarea consecintelor acestui esec.
Alte discutii de pe agenda de lucru
In afara de stabilirea unui acord in ceea ce priveste compensatiile pentru daune si pierderi, summit-ul de la Doha a realizat putine lucruri. In urma cu aproape doua decenii, guvernele lumii stabilisera ca vor realiza un acord obligatoriu pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. Doha a inclus cativa pasi marunti inspre un acord care ar putea fi semnat in 2015, dar acesta nu este sigur si, in orice caz, va veni prea tarziu pentru a opri schimbarile climatice periculoase. Numai Libanul si Republica Dominicana si-au asumat noi angajamente in ceea ce priveste emisiile.
Discutiile s-au impotmolit din considerente financiare. Intr-o intelegere care fusese separata de fondul pentru adaptare, tarile dezvoltate promisesera in 2009 ca vor asigura o finantare in valoare de 100 de miliarde de dolari pe an pana in 2020 pentru a ajuta tarile sarace sa se pregateasca pentru schimbarile climatice. Intre 2009 si 2012, ele au alocat cate 10 miliarde de dolari pe an. La Doha, acestea au refuzat sa spuna cum isi vor intensifica eforturile, pur si simplu promitand ca vor continua – tarile in curs de dezvoltare fiind lasate intr-o stare de incertitudine in ceea ce priveste daca si cand vor primi mai multi bani.
Protocolul de la Kyoto a fost reinnoit pana in 2020, dar efectul sau global are destul de multe sanse sa fie limitat. Valoarea sa este partial simbolica, pentru a arata ca se poate ajunge la semnarea unor acorduri obligatorii si ca fiind unul dintre multele proiecte de mica si medie anvergura de reducere a emisiilor.
Textul de mai sus reprezinta traducerea articolului Doha summit launches climate damage aid, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabila pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd si New Scientist neasumandu-si nicio responsabilitate in aceasta privinta.
Traducere: Alexandru Hutupanu